
Și seara are o taină. Ziua se sfârșește; omul se pregătește să intre în tăcerea somnului. Dimineața a fost plină de sentimentul forței reînnoite; seara, viața e ostenită și caută odihnă. De-a lungul ei răsună taina ultimului sfârșit, al morții. În timpul zilei nu o percepem de regulă, căci lăuntrul nostru e plin de imaginile vieții prezente, e încordat de dorințe și planuri pentru vremurile viitoare. Uneori răsună încet, ca o presimțire îndepărtată. Seara percepem mai lesne, uneori apăsător, cum viața se înclină spre marele întuneric „când nimeni nu mai poate lucra.”
(Romano Guardini, Despre semnele sacre)