Autor

Ghiță Mocan

G

Amintirea și… ceapa

Amintirea iubește jocul copiilor de-a v-ați ascunselea. Se pitește. Înainte de orice, se lasă ispitită de cuvintele frumoase și-i place să împodobească, adeseori fără să fie nevoie… Atunci când este asaltată de întrebări, amintirea se aseamănă unei cepe, care ar dori să fie decojită ca să scoată la iveală ceea ce stă scris acolo și poate fi citit literă cu literă: arareori lipsit de...

Itinerarul sufletului: CONȘTIENTIZAREA („exilul”)

Când anume spune un suflet: „Trebuie să trăiesc o viață creștinească, trebuie să trăiesc ceva diferit”? Atunci când va fi dobândit deja sentimentul că e un suflet exilat, că e ceva respins și se găsește în afara locului său, în afara raiului, într-un exil, în afara limitelor care erau fixate pentru el însuși. Acest lucru înseamnă exilat. Când devine conștient de acest lucru și-și aduce aminte de...

Rugăciunea săptămânii (103)

Tată, Fiule și Duhule; Dumnezeire Treimică, o Ființă în Trei Ipostase; Lumină neapropiată, Taină preaascunsă!
Ridică mințile noastre spre contemplarea judecăților Tale nepătrunse și umple inimile noastre de lumina iubirii Tale dumnezeiești, ca să putem sluji Ție în Duh și în Adevăr până la cea mai de pe urmă suflare a noastră.
Rugămu-ne Ție, auzi-ne și ai milă de noi!
(Sofronie Saharov) 

„Păgâna trinitate”

Dintre toate pericolele ce amenință existența omenirii pe pământ, cel mai mare și mai imediat este omenirea însăși… Dar, în timp ce ingeniozitatea diabolică a omului în a crea noi moduri de a-și ucide semenii este fără egal, dezvoltarea și judecata sa morală – într-un cuvânt, înțelepciunea – au rămas cu mult în urma invențiilor sale. Acum mai bine de o jumătate de secol, în Al Doilea Război...

Să nu ne facem iluzii!

Nu e o noutate: perioadele de încercare și spaimă nasc nu puține iluzii. În ce mă privește, aș vrea să identific doar câteva din registrul pur spiritual. De ce o fac? Din cauză că prea multe mesaje (cu argumente diferite) încearcă să ne convingă că acum (și doar acum!) se consumă toate cele importante în materie de credință. Acum ne schimbăm cum n-am mai făcut-o, acum ne înțelepțim cum n-am mai...

Momentele zilei: SEARA

Și seara are o taină. Ziua se sfârșește; omul se pregătește să intre în tăcerea somnului. Dimineața a fost plină de sentimentul forței reînnoite; seara, viața e ostenită și caută odihnă. De-a lungul ei răsună taina ultimului sfârșit, al morții. În timpul zilei nu o percepem de regulă, căci lăuntrul nostru e plin de imaginile vieții prezente, e încordat de dorințe și planuri pentru vremurile...

Momentele zilei: AMIAZA

Între început și ajungerea-la-odihnă respiră, pe creasta zilei, o clipă minunată: miezul zilei. Acolo viața nu privește în viitor, căci nu se zorește. Declinul încă nu a început, așa că nu privește nici înapoi spre trecut. Ea stă, dar nu e ostenită, ci plină de întreaga forță a mersului. Se află în pur prezent. Iar privirea îi ajunge până departe și până în adânc. Cât de bogată e clipa amiezii...

Momentele zilei: DIMINEAȚA

Chipul dimineții strălucește mai puternic și mai senin decât toate ceasurile. El este începutul. Taina nașterii se reînnoiește în fiecare dimineață. Venim din somnul în care viața noastră a întinerit și simțim că: Trăim! Suntem! Această ființă nou trăită se preface în rugăciune. Se îndreaptă spre El, spre Cel de la care vine: „Doamne, tu m-ai creat; îți mulțumesc că îmi îngădui să fiu, să trăiesc...

„O clipă, inima mi se făcu cer”

Uneori calcă cineva în inima mea, Calcă aprins, parcă s-o ia. O măsoară în jos și-n sus. Eu tac, ascult și adast supus: O fi boala, o fi moartea Nu mă răzvrătesc, asta mi-e partea. Mă doare, dar nu mi-e frică Numai inima se face mică, mică… Într-o noapte pașii largi, tot mai largi… – Domol, inimă, că te spargi. Strig la ea: „Ești nebună?” Ea-mi bate-n urechi să-mi spună: „Omule, scoală...

Rugăciunea – bumerang al sufletului

Ceresc bumerang al sufletelor noastre,
Fulger țintit de inimă spre Dumnezeu,
Tu, rugăciune, biruitoare mereu
Peste orice înfrângeri, orice dezastre.
 
Străbați genuni, la Domnul te sui
Și de-L atingi te întorci îndată
Înapoi la cei ce te-au trimis, încărcată
De toate bogățiile milelor Lui.
(Vasile Voiculescu)

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.