Categoria

Dogmatice

D

„Și teologii aparțin comuniunii sfinților!”

În prefața cărții Venirea lui Dumnezeu. Tratat de eshatologie creștină (Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2015), reputatul teolog Jürgen Moltmann vorbește despre sine. Într-o singură frază, probabil cel mai mare teolog evanghelic în viață își dezvăluie preocupările și, mai ales, stilul propriei teologhisiri. E un punct de vedere avizat și interesant, mai ales pentru cei care – studenți sau...

Despre postire și postitori

Înțeles într-o varietate de feluri, postul creștin are istoria lui. S-au scris deja cărți pe marginea acestui subiect, iar investigațiile continuă. Orice nouă informație e prețioasă și se pune, precum o piesă de puzzle, în tablou. Se discută despre veridicitatea postului, despre originile lui, dar și despre modalitățile de postire: total (negru, fără nimic) sau parțial (cu apă). Chiar și lungimea...

Măsura unei biserici

În The Measure of a Healthy Church, cunoscutul biblist Gene A. Getz ne oferă câteva unelte de măsură a bisericilor. Fiind parte dintr-o comunitate, toți – lideri și credincioși – suntem preocupați de starea spirituală a ei. Am vrea ca totul să fie bine, menținut la cele mai înalte cote și să depunem o mărturie puternică față de lumea din jur. Privind în Noul Testament, analizând...

Felul întreit al teologiei

În stufosul tratat Itinerarul minții spre Dumnzeu, Sfântul Bonaventura amintește în treacăt ceea ce am putea numi demersul teologic. „Rețetarul” ce ni se propune stă sub trei însușiri cheie atribuite teologiei. Astfel, ea este simbolică, proprie și mistică. Prin simbolică înțelegem utilizarea corectă a celor sensibile sau tangibile. Este calitatea teologului de a percepe în mod corect realitatea...

Bolile dogmatismului (2)

Continuarea de AICI: O altă boală a teologiei dogmatice este suficiența. De fapt ea nu e decât unul dintre cele mai pregnante aspecte ale idolatriei teologale, a cărei origine se află în identificarea până la confuzie a Adevărului revelat cu persoana celui care-l mărturisește. Atins de această maladie, teologul e incapabil să mai sesizeze distincția dintre Adevăr și propria sa individualitate...

Caracterul trinitarian al botezului

Pentru cei mai puțin familiarizați cu literatura teologică a primelor secole, ofer mai jos un fel de „regulament” al botezului, așa cum se găsește în Tradiția Apostolică. Fragmentul propriu-zis îi aparține lui Ipolit Romanul (170-236), un veritabil scriitor bisericesc și – după Eusebiu – episcop într-o biserică pe care n-o cunoaștem. Contemporan cu Origen, Ipolit a lăsat în urmă o...

Bolile dogmatismului (1)

Într-un mod paradoxal, cea mai gravă maladie a teologiei pare a fi idolatria. Spunem „în mod paradoxal” deoarece obiectul ei sunt chiar dogmele. Nimic nou sub soare! Sfântul Grigore de Nyssa își avertiza confrații întru credință asupra acestei ispite gnoseologice: conceptele despre Dumnezeu pot deveni idoli. Cum poate fi identificată pomenita maladie? Relativ simplu: urmând comportamentul...

Extazul lui Adam

Așadar, pe când era omul în rai, Dumnezeu i-a adus înainte toate animalele și i-a poruncit să le pună nume… Dar între toate animalele nu s-a găsit un ajutor egal și asemănător lui Adam. Dumnezeu Însuși a trimis atunci peste Adam un extaz și el a adormit; pentru ca dintr-un lucru să se facă alt lucru, a venit peste Adam prin voia lui Dumnezeu somnul care nu fusese făcut în rai. Așa...

Țepușul, ghimpele și îngerul Satanei

Fragmentul ce-l introduc aici trebuie citit cu băgare de seamă. Îi aparține lui Nicolae Steinhardt și se referă la botez. Nota bene: fiind evreu, Steinhardt s-a botezat adult (chiar dacă în rit ortodox, devenind monah). Și încă o precauție: autorul nu justifică o viață trăită în păcat după ce l-ai cunoscut pe Dumnezeu, ci doar prezența latentă a păcatului din noi. Este vorba de acea fire...

Despre grozăvia patimilor

Un firesc macabru face să auzim tot mai des de vicii. Tot mai mulți semeni de-ai noștri cad răpuși de propriile plăceri, adunând apoi în suflet vinovăție și dezamăgire. N-ar fi mai bine să le evităm încă din fașă? Iată un text ce ne-ar putea ajuta: Patimile sunt locul, scaunul răului în persoana umană. (…) Patimile sunt ceva impersonal; ele sunt o concertare de energii cosmice care îl fac pe om...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.