Categoria

Dogmatice

D

Cum se închinau evreii în Sinagogă și ce am moștenit noi din acea închinare?

Specificul închinării în Sinagogă a constat în trei elemente: lauda, rugăciunea și învățătura. Întrucât se consideră că modul în care Pavel înțelegea închinarea creștină, în special în Corint (1Cor. 12-14), include aceste aspecte, merită să revenim pentru a observa accentele principale. Lauda. Serviciul de deschidere pe tonul laudei corporative. Principiul talmudic ulterior este enunțat astfel:...

Discreția și frumusețea conceptului de închinare în Biblie

Deși în literatura biblică nu există nicio definire precisă a ceea ce înseamnă sau presupune închinarea înaintea lui Dumnezeu, se poate spune fără grijă că, în erele ambelor Testamente, închinarea își are originea în înțelegerea lui Dumnezeu drept Creator și Răscumpărător. Dumnezeu este aclamat ca Domnul suveran care a adus lumea în ființă (Rom. 4.17), Autorul tuturor lucrurilor existente (Rom...

Dionisie Areopagitul în interpretarea lui Vladimir Lossky

Dionisie distinge două posibile căi teologice: una procedează prin afirmații (Teologie catafatică sau pozitivă), iar cealaltă prin negații (Teologie apofatică sau negativă). Cea dintâi ne duce la o anumită cunoaștere a lui Dumnezeu, dar este o cale imperfectă. Calea perfectă, singura cale care e potrivește când e vorba despre Dumnezeu, Care în natura Sa nu oate fi cunoscut, este cea de-a doua...

Iordanul, Tibrul și Gangele: trei metafore religioase

În lucrarea Teologia primă a lui Kevin J. Vanhoozer (trad. rom. Dan Tomuleț, Logos, Cluj, 2017), într-un context mai larg, se face vorbire despre atitudinea creștinismului față de celelalte religii. În acest sens, autorul citează din Raimundo Panikkar, unul dintre gânditorii care au găsit metaforele potrivite pentru cele trei atitudini: exclusivismul, inclusivismul și pluralismul. Citatul de mai...

„Și teologii aparțin comuniunii sfinților!”

În prefața cărții Venirea lui Dumnezeu. Tratat de eshatologie creștină (Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2015), reputatul teolog Jürgen Moltmann vorbește despre sine. Într-o singură frază, probabil cel mai mare teolog evanghelic în viață își dezvăluie preocupările și, mai ales, stilul propriei teologhisiri. E un punct de vedere avizat și interesant, mai ales pentru cei care – studenți sau...

Despre postire și postitori

Înțeles într-o varietate de feluri, postul creștin are istoria lui. S-au scris deja cărți pe marginea acestui subiect, iar investigațiile continuă. Orice nouă informație e prețioasă și se pune, precum o piesă de puzzle, în tablou. Se discută despre veridicitatea postului, despre originile lui, dar și despre modalitățile de postire: total (negru, fără nimic) sau parțial (cu apă). Chiar și lungimea...

Măsura unei biserici

În The Measure of a Healthy Church, cunoscutul biblist Gene A. Getz ne oferă câteva unelte de măsură a bisericilor. Fiind parte dintr-o comunitate, toți – lideri și credincioși – suntem preocupați de starea spirituală a ei. Am vrea ca totul să fie bine, menținut la cele mai înalte cote și să depunem o mărturie puternică față de lumea din jur. Privind în Noul Testament, analizând...

Felul întreit al teologiei

În stufosul tratat Itinerarul minții spre Dumnzeu, Sfântul Bonaventura amintește în treacăt ceea ce am putea numi demersul teologic. „Rețetarul” ce ni se propune stă sub trei însușiri cheie atribuite teologiei. Astfel, ea este simbolică, proprie și mistică. Prin simbolică înțelegem utilizarea corectă a celor sensibile sau tangibile. Este calitatea teologului de a percepe în mod corect realitatea...

Bolile dogmatismului (2)

Continuarea de AICI: O altă boală a teologiei dogmatice este suficiența. De fapt ea nu e decât unul dintre cele mai pregnante aspecte ale idolatriei teologale, a cărei origine se află în identificarea până la confuzie a Adevărului revelat cu persoana celui care-l mărturisește. Atins de această maladie, teologul e incapabil să mai sesizeze distincția dintre Adevăr și propria sa individualitate...

Caracterul trinitarian al botezului

Pentru cei mai puțin familiarizați cu literatura teologică a primelor secole, ofer mai jos un fel de „regulament” al botezului, așa cum se găsește în Tradiția Apostolică. Fragmentul propriu-zis îi aparține lui Ipolit Romanul (170-236), un veritabil scriitor bisericesc și – după Eusebiu – episcop într-o biserică pe care n-o cunoaștem. Contemporan cu Origen, Ipolit a lăsat în urmă o...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.