uzanc narasumber seminar nasional novel online seutas tali code security hacker indonesia komunitas it berita terbaru hari ini kabar banten radar banten hari ini aplikasi online shop jasa pembuatan website jasa seo model baju batik baju muslim couple baju busana muslim service komputer teknisi komputer service laptop jakarta paket internet murah provider internet terbaik di indonesia usaha warnet cara memakai hijab kerudung jilbab apa itu hosting hosting termurah free hosting jual dvd bokep jual dvd bokep murah jasa download kebaya modern sandal wanita busana muslim bokep download video bokep download video bokep korea anis merah download gratis suara kenari suara kenari mp3 free download ternak lele lele sangkuriang budidaya lele dota wallpaper gosugamers dota 2 dota 2 market wallpaper dota dota 2 wallpaper dota 2 update anyaman pandan topi bambu pengrajin topi
haji dan umrohbiro haji dan umroh pluspaket haji dan umroh plus wisata di bantenliburan ke pantaipaket tour travel banten umroh serangbiro umroh pluspaket haji dan umroh berita bantenrakyat bantenpendekar banten okezonejual mobil bekastoko online gratis komunitas itstaff executive komunitas hacker bangdjocerita dewasafoto abg bugil serang kota terpupuskan jasa seo sewa mobil murah jakarta jasa mobie tangsel tampilan bagus belajar seo seo murah dota 2 indonesia ternak lele google bot Data Maya dealer motor bekas prabotan rumah kicau burung verza indonesia community digital telekomunikasi dihina telekomunikasi kursus seo wajar aja pantai sawarna pantai anyer liburan ke pantai seo jakarta terpusatkan appacer orang sunda xone shop indonesia perabotan rumah resep makanan distributor tas rangsel pantai tanjung lesung jual tinta printer kota rambah emping banten jual rumah info loker kali gua

Destine

Exercițiu de neuitare: Luigi Giussani

gmocan : 22 februarie 2017 6:36 : Destine

foto-loano-monsignor-giussani

La 22 februarie 2005 ne părăsea Luigi Giussani, unul dintre cei mai prolifici teologi catolici. Savant de mare calibru și mentor îndrăgit, Monseniorul Giussani a rămas în istorie prin fondarea mișcării Comuniune și Eliberarea.

Leave a response »

Exercițiu de neuitare: Dietrich Bonhoeffer

gmocan : 4 februarie 2017 6:01 : Destine

bon

La 4 februarie 1906 se năștea teologul martir Dietrich Bonhoeffer.

Leave a response »

Exercițiu de neuitare: Johannes Gutenberg

gmocan : 3 februarie 2017 6:59 : Destine

Gutenberg

La 3 februarie 1468 se stingea marele inventator Johannes Gutenberg.

Undeva în anul 1445, Gutenberg pleacă de la Strasbourg

 

 

Leave a response »

Exercițiu de neuitare: Charles Haddon Spurgeon

gmocan : 31 ianuarie 2017 6:27 : Destine

1024px-Charles_Haddon_Spurgeon_by_Alexander_Melville

La 31 ianuarie 1892 se stingea unul dintre cei mai mari predicatori baptiști ai tuturor timpurilor: Charles Haddon Spurgeon. S-a născut pe 19 iunie 1834 și a fost crescut în tradiția nonconformistă a creștinismului. Bunicul și tatăl său au fost slujitori în biserici independente, fără a se subordona vreunei confesiuni recunoscute oficial. Biografii săi descriu copilăria lui Spurgeon în contextul casei bunicului din Newmarket, locul magic și educativ pe care orice copil l-ar aprecia cu entuziasm.

S-a convertit la 15 ani, adică în anul 1850. În același an a făcut și botezul în apă, de timpuriu fiind activ în slujirea lui Hristos. A rostit prima predică în iarna anului 1850, într-o încăpere domestică în care și-a adunat prietenii. Oricine putea observa, încă de la început, că Dumnezeu i-a făcut o chemare specială. În anul 1851 a fost deja instalat ca pastor la mica Biserică Baptistă din Waterbeach (zona Cambridge), unde și-a publicat prima sa lucraare: Gospel tract (în 1853). La numai 19 ani, în 1854, Spurgeon este chemat să păstorească famioasa biserică de pe New Park Street din Londra. Era cea mai mare biserică londoneză a acelor ani, ceea ce a făcut ca talentul lui Spurgeon să devină tot mai cunoscut.

La 8 ianuarie 1856 se căsătorește cu Susannah, fiica lui Robert Thompson din Falcon Square (Londra), cu care va avea doi gemeni (născuți în 20 septembrie 1856).

În martie 1861, comunitatea s-a mutat în noul lăcaș de cult cunoscut sub denumirea de Metropolitan Tabernacle – un nume cu o rezonanță extraordinară până în prezent. Avea 5000 de locuri în sanctuar și încă 1000 în săli adiționale. A fost cea mai mare clădire de biserică a secolului XIX, locul în care Spurgeon a predicat de câteva ori pe săptămână vreme de 31 de ani (până la moartea sa). Amploarea învățăturii sale a atins cote nebănuite, iar oamenii veneau cu miile să-l asculte. Avea obiceiul de a-și scrie integral predicile înainte de a le rosti, deși la amvon urca doar cu o schiță sumară.

Cum se întâmplă adesea, și Spurgeon este implicat în ultimii ani de viață în tot felul de scandaluri mai mult sau mai puțin bisericești. Este acuzat și de anumite derapaje doctrinare și, ceea ce este mai grav, și-a pierdut susținerea bisericii sale. Soția s-a îmbolnăvit înaintea lui, a ajuns nedeplasabilă, dar Spurgeon a continuat totuși slujirea. Bolnav totuși, a recurs și la câteva cure medicale în Franța, dar s-a dovedit până la sfârșit extrem de activ. A fost întotdeauna afectat de cauza mișcării evenghelice în Anglia și s-a implicat fără nicio rezervă în orice acțiune pe care o considera utilă. Geniul lui predicatorial nu poate fi pus însă la îndoială. Nu e de mirare că, și azi, el este considerat Prințul predicatorilor.

1 Comment »

Exercițiu de neuitare: Francis Schaeffer

gmocan : 30 ianuarie 2017 6:30 : Destine

La 30 ianuarie 1912 se năștea Francis Schaeffer, unul dintre cei mai prolifici și îndrăgiți apologeți ai secolului XX.

Leave a response »

Exercițiu de neuitare: Charles Fox Parham

gmocan : 29 ianuarie 2017 6:16 : Destine

Charlesparham

La 29 ianuarie 1929 se stingea Charles Fox Parham, cofondator al mișcării penticostale. Alături de William Seymour, Parham a contrituit la răspândirea doctrinei și praciticii penticostale în Statele Unite și nu numai.

S-a născut la 4 iunie 1873 în Muscaline (Iowa, SUA), fiind unul dintre cei cinci copii ai lui William și Ann Parham. În anul 1885, în urma unei boli necruțătoare, i se stinge mama. Tatăl său se căsătorește cu Harriet Miller, fiica unui slujitor metodist laic. Această femeie a fost un model pentru băiatul rămas orfan și l-a influențat pe viață. Datorită ei, în casa lor s-au ținut seri prelungite de rugăciune și studiu biblic, s-au întocmit proiecte de ajutorare a nevoiașilor și alte activități.

Crescut și educat într-o atmosferă militant creștină, nu este de mirare că Parham se va căsători, la 31 decembrie 1896, cu Sarah Thistlewaite, fiica unui quaker devotat. Datorită mediului familial, Parham a început să conducă servicii divine la ei acasă încă din anul 1891, pe când avea 15 ani. Apoi s-a înrolat într-un colegiu metodist din Kansas, iar după graduare a slujit în cadrul Bisericii Episcopale Metodiste, ca pastor suplinitor (el nefiind vreodată ordinat). Părăsește metodismul în anul 1895 din cauza unor diferențe de opinii privitoare la ierahia bisericească, deși se va revendica mereu metodist în gândire și devoțiune. În anii care vor urma, Parham desfășoară o activitate itinerantă de predicare, asociindu-se cu mișcările de trezire și sfințenie care erau în mare vogă pe atunci în America.

După ce i se naște primul băiat, Claude, în septembrie 1897, familia Parham trece printr-o experiență dureroasă. Micuțul era grav bolnav și chiar Parham însuși trece printr-o situație precară din punct de vedere medical. După tratamente fără niciun rezultat, Parham decide să acționeze exclusiv prin credință. Așa se face că Dumnezeu face o minune în familia lor, iar tatăl se simte încurajat să predice și mai mult doctrina vindecărilor divine. Pentru că deja se mutaseră la Topeka (Kansas), decide să-și deschidă acasă un fel de biserică și centru de misiune. Aici se ruga pentru oameni, în încuraja și le predica din Cuvântul lui Dumnezeu. Numită Bethel Healing Home, această lucrare se va face cunoscută printr-o revistă pe care Parham o va publica: Apostolic Faith. Încurajat de interesul multor credincioși sinceri, va deschide, în octombrie 1900, și o școală biblică: Bethel Bible College. Ei bine, în acest cadru, la cumpăna dintre secole (revelionul lui 1900), avea să aibă loc prima experiență consemnată a vorbirii în alte limbi, o lucrare ce continuă să se răspândească și azi.

Mișcarea Duhului continuă și în anii următori, până când – în 1906 – sub influența afro-americană a lui William Seymour, Parham îmbrățișează pe deplin această doctrină. Se avântă în slujire, predicând și influențând zeci de ucenici. Coleric de felul lui, se dovedește uneori prea agresiv în transmiterea mesajului și chiar în comportament. În ultimii ani ai vieții este acuzat de diferite abateri, unele cu implicații juridice, care încă mai fac obiectul de studiu al istoricilor.

Spre final a fost bolnav de mai multe ori, deși a avut perioade de revigorare. Reușește, în 1928, să călătorească în Israel, aceasta fiind cea mai mare dorință a vieții lui. S-a dovedit a fi un om activ și convins de ceea ce a făcut. Deși s-ar putea spune multe din punct de vedere dogmatic și poate chiar moral, Parham a jucat rolul unui reformator evanghelic, un slujitor care a crezut că relația cu Dumnezeu poate fi trăită la un înalt nivel.

Leave a response »

Exercițiu de neuitare: Henri Nouwen

gmocan : 24 ianuarie 2017 6:41 : Destine

HenriNouwen

La 24 ianuarie 1932 se năștea în Nijkerk (Olanda), unul dintre cei mai îndrăjiți scriitori creștini: Henri Nouwen. A fost preot catolic (Arhidioceza Utrecht), profesor, scriitor și teolog. Din tinerețe a manifestat un interes aparte pentru psihologie, pastorală, spiritualitate și dreptate socială. Din propriile mărturii, Nouwen a fost influențat de gândirea lui Anton Boisen, Thomas Merton, Rembrandt, Vicent van Gogh și Jean Vanier.

Aproape două decenii a predat la instituții de prestigiu, dintre care menționăm: Universitatea Notre Dame, Yale Divinity School și Harvard Divinity School. S-a remarcat în plan academic printr-o gândire ascuțită, prin studii teologice profunde și un impact extraordinar asupra studenților. Dar, acest mare om al cuvântului și-al faptei, nu și-a găsit cu adevărat împlinirea decât în partea a doua a vieții sale, atunci când a deschis Centrul Arca, în Ontario (Canada).

Acest centru a fost conceput ca un popas sufletesc și trupesc al persoanelor cu dizabilități. Nouwen a pus pe picioare această spectaculoasă lucrare împreună cu Jean Vanier, prietenul său de nădejde. De-a lungul anilor, înconjurat de oameni inimoși și pricepuți, el a adus o rază de lumină în sufletele multor suferinți. A avut o atenție aparte pentru cei marginalizați, pentru neputincioșii lumii, pentru cei care au experimentat dureri adânci. S-a simțit responsabil într-un mod aparte pentru toți care nu pot înțelege esențialul din lucruri, care încearcă dar ratează mereu bătălia pentru moralitate și credință. Dintre cărțile apărute în limba română trebuie să menționăm Întoarcerea fiului risipitor. Lucrarea este o meditație profundă pe marginea pildei Mântuitorului, amplificată de tabloul cu același nume a lui Rembrandt.

S-a stins la 21 septembrie 1996, în urma unui atac de cord pe când se afla în țara natală, Olanda. Tocmai călătorea spre RUsia pentru a participa la un documentar pe marginea cărții sale Întoarcerea fiului risipitor (datorită faptului că tabloul menționat se află la Muzeul Ermitaj). Înainte să ne părăsească a avut grijă să ne lase o prețioasă moștenire: 39 de cărți și sute de articole. Majoritatea acestor cărți sunt bestseller-uri, iar în 2003 s-a clasat pe primul lor între cei mai bine vânduți autori catolici și protestanți (potrivit Christian Century). Spirit frământat și dilematic, adesea în luptă cu propriile porniri, biciuit de ispite de tot felul, Nouwen a rămas în istorie pentru franchețea și gentilețea lui. Scrierile sale vor fi mereu actuale tocmai pentru că sunt rupte din viață și pline de sevă.

Leave a response »

Exercițiu de neuitare: Johannes Honterus

gmocan : 23 ianuarie 2017 6:51 : Destine

Johannes-Honterus

La 23 ianuarie 1549 se stingea, la Brașov, umanistul sas Johannes Honterus.

Academicianul Dan Berindei îl consideră „un Erasmus al Europei de Sud-Est, un cărturar dintre cei mai aleși și îcu orientări variate, dar și un intransigent luptător și un destoinic organizator al Reformei în spațiul transilvan.”

Leave a response »

Exercițiu de neuitare: Ion Creangă

gmocan : 31 decembrie 2016 6:38 : Destine

ion_creanga-foto03

La 31 decembrie 1889 se stingea Ion Creangă, unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori români. Născut la 1 martie 1837 într-o familie tipică din Humulești, a intrat în conștiința românilor prin autobiografia Amintiri din copilărie. Prin această fascinantă descriere putem să aflăm o sumedenie de detalii din copilăria scriitorului, dimpreună cu peripețiile acelei vârste.

În anul 1847 începe școala pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregădit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern care, la rândul său, îl duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde-și continuă studiile. În anul 1853 se înscrie la Școala Domnescă din Târgul Neamț, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu. Mama își dorea ca feciorul ei să ajungă preot, așa că nu va trece multă vreme până când va ajunge la Școala Catehetică din Fălticeni. Abia aici apare cu numele de Ion Creangă (până atunci fusese Ion Ștefănescu), pe care-l va păstra pentru tot restul vieții.

După absolvirea seminarului se întoarce în satul natal. Nu va trece multă vreme până când scriitorul se căsătorește, la Iași, cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu. De asemenea, devine diaconul acestuia, iar în anul 1860 i se naște primul său copil, Constantin. În anul 1864 intră la Școala Preparandală Vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. S-a bucurat deîndată de aprecierea maestrului care l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. Cu această îndeletnicire își va continua Ion Creangă restul vieții și nu cu cea diaconală. Datorită stilului său de viață ce era considerat incompatibil, el a fost exclus din rândurile clerului (la 10 octombrie 1872) pentru a fi totuși reprimit, post-mortem, în anul 1993.

Un eveniment biografic important este întâlnirea cu Mihai Eminescu, în anul 1875. De-a lungul următorilor ani (până în 1883), Creangă își va scrie aproape întreaga operă la îndemnul marelui poet. În acea perioadă vor ieși de sub pana marelui povestitor Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Fata babei și fata moșului, Povestea lui Harap-Alb, Ivan Turbincă, Povestea lui Stan-Pățitul, Povestea unui om leneș, Punguța cu doi bani, Soacra cu trei nurori. A suferit enorm după ce Mihai Eminescu s-a stins și, nu după multă vreme, avea să plece și el.

În însemnările lui Constantin Prangati, „trăsătura dominantă a artei, a creației sale, o constituie talentul narativ, povestirea definindu-se preponderent epic, iar tipologia, etic. Umorul operei izvorăște din viață și se exprimă plenar. Prin opera sa, se înscrie în rândul marilor scriitori ai lumii. Dimensiunea universală este unanim pusă în valoare de J. Boutiere, Silvestri-Giorgi, Luigi Silvani ca și alți cercetători, iar la noi de către G. Călinescu, Zoe Dumitrescu-Bușuleanga, Valeriu Cristea.” (Dicționarul oamenilor de seamă din județul Neamț)

Deși ar fi multe de spus în ceea ce privește viața morală a scriitorului, el rămâne în mintea noastră prin savoarea operei sale. Literatura română ar fi incompletă fără acest nume, arta povestirii ar fi orfană fără un asemenea părinte de seamă. Amintindu-ne de Ion Creangă, prindem și noi curaj de-a povesti dintr-ale noastre, de a împărtăși lucruri memorabile cu cei de lângă noi.

Leave a response »

Exercițiu de neuitare: John Newton

gmocan : 21 decembrie 2016 6:29 : Destine

johnnewtoncolour

La 21 decembrie 1807 ne părăsea unul dintre cei mai înzestrați compozitori creștini ai tuturor timpurilor: John Newton. De la el ne-a rămas faimosul imn Amazing grace („Mărețul har”), compus când s-a întâlnit cu dragostea lui Dumnezeu, după o viață promiscuă și tumultoasă. S-a născut S-a născut la 4 august 1725 și a avut parte de o mamă credincioasă care l-a scăldat în rugăciune și cântare în primii ani de viață. L-a învățat cele dintâi rugăciuni și a avut grijă să-i vegheze copilăria cu cele mai alese gânduri și dorințe. Din nefericire, răspusă de tuberculoză, această ființă specială se stinge pe când John avea doar șapte ani. Rămas cu tata, care nu avea nici pe departe aceeași însuflețire și aceleași principii ca mama, copilul trebuie să facă față unei vieți aspre și imprevizibile. Cu un tată marinar, veșnic plecat de-acasă și ocupat, John trebuia să ia o decizie în ce-l privește. Cum dorința de aventură atingea cote maxime și nevoile existențiale de asemenea, se îmarcă pe vapor pentru a deveni, în cele din urmă, negustor de slavi. Avea doar 11 ani și deja se orienta spre cea mai murdară și mai profitabilă dintre meseriile vremii.

Rămâne în branșă până anul 1744 când, certat cu disciplina, dezertează. Învățase deja arta navigației și căpătase deprinderi valoroase pentru acea vreme. Acesta a fost momentul când, printr-un context întreg de împrejurări, Newton ajunge să traficheze sclavi negri, în special africani. La început cu timiditate și neîncredere, dar apoi cu înverșunare și sânge rece. Așa cum va recunoaște mai târziu, a fost perioada neagră din existența sa, timpul întunecimii maxime și a trăirii fără Dumnezeu. În bezna păcatului și a rebeliunii, pe când părea că soarta i-a fost pecetluită, iar viața va continua în aceeași notă, bunul Dumnezeu i-a ieșit înainte. Unde? Pe mare. Acolo era locul unde John Newton putea fi găsit cel mai des, aducând sclavi neputincioși și triști, ca parte dintr-o rețea teribil de bine organizată pentru acele vremuri. În anul 1747, într-o noapte adâncă, o furtună uriașă a zdruncinat vaporul cu care călătorea. Tocmai citise Imitatio Christi („Urmarea lui Hristos”) de Tomas de Kempis și fusese atins de spiritualitatea acestui om. În momentele de liniște, când era singur cu el însuși, John se gândea la efemeritatea vieții și la inutilitatea ei. Avea suficientă maturitate pentru a pricepe ce trecătoare-s toate, toate. Doar că, asemenea personalităților puternice, avea nevoie de un șoc existențial. În fața morții, când totul părea pierdut, bărbatul acesta care părea invincibil ia decizii și face promisiunii. Se roagă unui Dumnezeu pe care-l ignorase ani la rând, Dumnezeul mamei lui deosebite. Totuși Îl pune la încercare, Îl imploră să-l salveze în schimbul angajamentului de schimbare. Din nou un târg, dar ce implicații are acest târg.

Dumnezeu e bun cu John. Îl izbăvește din valurile furioase ale mării și-l redă uscatului teafăr și nevătămat. Începând cu anul următor (1755), în casa lui din Liverpool, se dedică exclusiv studiului și rugăciunii. Influențat de frații Wesley și de George Whitefield, adoptă calvinismul moderat („mild calvinism”), părăsind viața veche în favoarea unei devoțiuni totale. Sinceritatea lui, dorința de schimbare și făurirea unui destin nou în Hristos îi acaparează întreaga ființă. Nu dorește să perpetueze nimic din viața veche. Totul trebuie lăsat în urmă pentru a putea lua de-acum crucea lui Hristos și jugul cel bun al mântuirii.

Evoluția lui spirituală este lăudabilă. Așa se face că, în 1764, este ordinat ca slujitor în Biserica Anglicană, la parohia din Olney (Buckinghamshire). În anul 1769, după ce i se alătură poetul William Cowper care se stabilește în Olney, Newton începe întâlnirile de rugăciune de vinerea seara. Îi cere lui Cowper să compună imnuri pentru aceste ocazii care se vor ține fără întrerupere până în anul 1773. A fost o adevărată emulație spirituală și artistică pentru cei doi; un timp în care s-au influențat reciproc în a compune cât mai mult și mai bine. Cu timpul, Newton a strâns toate aceste capodopere: 280 de imnuri ale lui și 68 ale lui Cowper, care vor circula multă vreme în colecția Olney Hymns. Deși „Mărețul har” este cel mai cunoscut, mai există zeci  de imnuri traduse în multe limbi de circulație.

Între timp, mai exact în 1750, John Newton se căsătorește cu Mary Catlett, o prietenă din copilărie. Mary purta în suflet o tristețe la momentul căsătoriei, anume grija pentru cele două micuțe nepoate rămase fără tată după moartea cumnatului ei. Tânăra pereche a înfiat cele două fetițe și astfel au devenit copiii lui John și Mary Newton. Au avut o căsnicie reușită și pilduitoare. Împreună, toți patru, s-au dedicat creșterii spirituale și slujirii semenilor. Newton a făcut studii în teologie atingând un nivel academic mulțumitor, a scris și a compus, dar mai ales a predicat și a păstorit. Personalitate complexă și sensibilă, a fost aproape de oameni și de nevoile lor.

Cunoscând asemenea detalii – și multe altele -, ne putem minuna pe de o parte de suveranitatea lui Dumnezeu, pe de altă parte de spiritul de sacrificiul pe care omul poate dezvolta. Alături de alți mari oameni ai credinței, John Newton strălucește și el într-un fel specific. Să nu-l uităm!

Leave a response »
« Pagina 1, 2, 3 ... 19, »
2 comments on “Destine
  1. Silvia spune:

    Foarte fain articolul.Faza ca nu mai trbeuie sa calatoresti este dementiala :))Adineaori mi-am terminat articolul pe blog in care vobeam (cel putin incercam) despre natura, viata…Mult m-a inspirat povestea lui Alin Totorean si alte experiante. Astfel am reusit sa spun STOP, sa meditez asupra situatiei, sa apreciez si sa multumesc tot ce am trait si ce traiesc.Cred ca ti-am trimis pe mail „povestea”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*