uzanc narasumber seminar nasional novel online seutas tali code security hacker indonesia komunitas it berita terbaru hari ini kabar banten radar banten hari ini aplikasi online shop jasa pembuatan website jasa seo model baju batik baju muslim couple baju busana muslim service komputer teknisi komputer service laptop jakarta paket internet murah provider internet terbaik di indonesia usaha warnet cara memakai hijab kerudung jilbab apa itu hosting hosting termurah free hosting jual dvd bokep jual dvd bokep murah jasa download kebaya modern sandal wanita busana muslim bokep download video bokep download video bokep korea anis merah download gratis suara kenari suara kenari mp3 free download ternak lele lele sangkuriang budidaya lele dota wallpaper gosugamers dota 2 dota 2 market wallpaper dota dota 2 wallpaper dota 2 update anyaman pandan topi bambu pengrajin topi
haji dan umrohbiro haji dan umroh pluspaket haji dan umroh plus wisata di bantenliburan ke pantaipaket tour travel banten umroh serangbiro umroh pluspaket haji dan umroh berita bantenrakyat bantenpendekar banten okezonejual mobil bekastoko online gratis komunitas itstaff executive komunitas hacker bangdjocerita dewasafoto abg bugil serang kota terpupuskan jasa seo sewa mobil murah jakarta jasa mobie tangsel tampilan bagus belajar seo seo murah dota 2 indonesia ternak lele google bot Data Maya dealer motor bekas prabotan rumah kicau burung verza indonesia community digital telekomunikasi dihina telekomunikasi kursus seo wajar aja pantai sawarna pantai anyer liburan ke pantai seo jakarta terpusatkan appacer orang sunda xone shop indonesia perabotan rumah resep makanan distributor tas rangsel pantai tanjung lesung jual tinta printer kota rambah emping banten jual rumah info loker kali gua

Foto document

Teroarea în imagini

gmocan : 10 decembrie 2015 23:37 : Foto document

Juif_LodzFotografia alăturată a reușit să surprindă fața hidoasă a omului. E plăcerea de-a provoca suferință, de-ați hrăni orgoliul prin reprimarea semenului. După cum s-a dovedit deja științific, omul este capabil de atrocități de care fiarele n-ar fi în stare niciodată. Avem aici un evreu umilit într-un ghetou din Lodz, o localitate din Polonia. Datarea exactă nu se știe, dar istoricii o plasează undeva în intervalul 1941-1943.

Să remarcăm dimensiunea publică a maltratării. În intimitatea celulei sau în străfundurile pământului spectacolul n-ar fi fost complet. Era nevoie de spectatori, de zgomotul râsetelor și al ovațiilor. În fond, e o lume răsturnată care face din violență un mod de afirmare și care strivește sub cizmă ultimul dram de demnitate a celuilalt.

Anschluss_JudeAici deja avem un alt registru. Observați cum un copil evreu este obligat de naziști să scrie pe perete cuvântul EVREU. Scena s-a petrecut la Viena în anul 1938, undeva în zona centrală a orașului. Teroarea nu este rezervată doar părinților, oameni în toată firea care au asumat-o într-un fel anume, ci se răsfrânge și asupra minorilor. Te poți întreba oare ce-a fost în sufletul acestui tinerel când a scris acele litere… Oare câtă indignare n-a clocotit în inima lui știind că ceea ce scrie este, de fapt, un delict ce poate duce la moarte?! Ce amprente și-au pus asemenea momente pe mintea încă fragedă a unui copil care avea doar o singură vină: că s-a născut evreu.

Într-o lume în care copiii sunt idolatrizați, acum când privim la noua generație ca la cea mai deșteaptă din istorie, ne vine greu a crede că undeva, cândva, așa ceva a fost posibil. Și când ne gândim că lucrul acesta nu s-a întâmplat în păgânismul antic, ci relativ recent, parcă un fior ne strabate corpul întreg.

einsatzgruppen_KraigonevNu era doar umilință! Lucrurile au mers mult mai departe. Iată o fotografie terifiantă ce datează din anul 1941, în care joaca de-a câinele și pisica se transformă în decimare în toată regula. Evreii sunt împușcați din spate pe malul de pământ, iar apoi se îngroapă… singuri. Rostogolindu-se în acea groapă comună, ei îndură astfel supliciul suprem. Când se ajungea la acest ultim capitol, deja deținuții erau aduși la capătul puterilor. Foamea, frigul și epuizarea îi transformaseră deja în niște stafii umblătoare, mai mult umbre decât oameni. Moartea prin împușcare părea o soluție salvatoare, o șansă ireversibilă de-a scăpa din menghina terorii.

auschwitz-portailAșa arăta, atunci, intrarea de la Auschwitz. Sinistră și respingătoare, ar putea povesti multe… de-ar fi însuflețită. Pe aici mai mulți au intrat decât au ieșit… pentru că așa era planul. Teroarea înseamnă împuținare, nu înmulțire. Înseamnă anihilare, nicidecum reabilitare.

Alături de alte fotografii-document, aceasta trebuie să rămână ca o precauție pentru restul istoriei. Niciodată nu trebuie să se mai întâmple așa ceva. Niciun popor nu are dreptul la o asemenea semeție, nicio motivație nu poate fi rezonabilă pentru asemenea atrocități. Fie-ne toate acestea întru învățătură și înțelepciune!

Leave a response »

Puterea unei imagini (3)

gmocan : 3 martie 2015 22:25 : Foto document

primariaÎn acest apartament (de 80mp), în condiții mai mult decât improprii, funcționează primăria comunei Vânători din județul Iași. 25 de oameni lucrează în acest spațiu insuficient, făcând sacrificii greu de imaginat. Un lucru însă e sigur: nu au cum fi claustrofobi. Primarul însuși e cel mai rezistent: are biroul în toaletă. Dar la primărie mai vin și oameni cu tot felul de treburi, deci ne putem gândi cum își așteaptă rândul. N-ai unde pune un scaun, așa că tot ce li se poate oferi este un loc… în picioare. Încă un detaliu: comuna administrează alte cinci sate, ceea ce crește afluența de cetățeni.

De ce s-a ajuns aici? E simplu și dureros. Clădirea propriu-zisă a primăriei stătea să se dărâme peste edilul local și funcționari. Intrase într-o stare de degradare majoră, iar banii erau mereu pe drum. Deși primar PSD, alesul n-a reușit să atragă fondurile necesare și la timp. Cum se întâmplă, probabil lucrurile s-au blocat undeva în altă parte, mai sus. Așa că, om practic, a ales varianta unui apartament. Dar anii trec și nimic nu se întâmplă. Sau poate, cine știe, dacă presa a început să se sesizeze, poate premierul va face un hatâr acestor funcționari. Nu știm! La fel de bine poate primi și o replică arogantă, pentru că nimic nu-i exclus.

Interesantă europenitatea noastră, nu?! Cine știe câte ciudățenii de felul acesta poți găsi de-a lungul și de-a latul țării. În vreme ce DNA-ul defrișează printre baronii locali, ar fi bine să asistăm și la restituiri ale demnității acolo unde e cazul. Dacă cei corecți au rămas săraci – cum se vede și aici – poate că ar trebui recompensați cumva. Să li se dea măcar ceea ce au pierdut, deși aveau de drept. Așa ar fi normal, într-o țară… normală!

Leave a response »

Puterea unei imagini (2)

gmocan : 9 ianuarie 2015 6:50 : Foto document

Bukharan_JewsDa, sunt doi evrei care citesc din Tora. Dar nu sunt dintre cei obișnuiți, cum sunt majoritatea pe care-i putem vedea în Israel sau călătorind peste tot în lume. Aceștia provin din Bukharan (de unde și numele de Evrei Bukharan) și se numără printre cei mai conservatori. Se spune că înaintașii lor au trăit în Israel cu mai bine de 2000 de ani în urmă și au fost extrem de atenți la păstrarea tradițiilor. Nu întâmplător se spune că acești evrei au conservat aproape 100% obiceiurile și stilul de viață vechitestamental. Cei mai mulți trăiesc în Asia Centrală, cu precădere în Uzbekistan și Tajikistan. Cu toate acestea, o bună parte s-au întors în Țara Sfântă în anul 1892 (cu mult înainte de fondarea statului Israel!).

Fotografia a fost realizată în anul 1950 și este cu atât mai valoroasă. Existența acestui tip de evrei, puternic ancorați în propria lor istorie și tradiție, au promovat într-un mod aparte Mișcarea Sionistă și au contribuit „de acasă” la constituirea statului Israel (în 1948). Antimoderni, în sensul iudaic al cuvântului, acești bukharani se bucură de o stimă extraordinară din partea evreilor de rând. O prezență exotică, așadar, ce merită consemnată!

Leave a response »

Puterea unei imagini (1)

gmocan : 31 decembrie 2014 6:33 : Foto document

America_LatinaIată una dintre cele mai sugestive fotografii în ceea ce privește contrastul dintre bogăție și sărăcie. Avem aici un instantaneu dintr-un oraș important al Americii Latine, o parte a lumii în care discrepanța dintre cei avuți și muritorii de foame e în toi.

Obiectivul aparatului de fotografiat ne dezvăluie o realitate dureroasă. Unii huzuresc și devin insensibili, alții îndură și se resemnează. Sigur, nu vrem să generalizăm. Nu sunt toți bogații la fel, iar bogăția în sine nu reprezintă o problemă (nici măcar în Biblie). Totuși, nu putem să trecem indiferenți prin fața unei asemenea provocări. Ținuta impecabilă a celor doi oameni de afaceri face contrastează izbitor cu zdrențele celor dintre cartoane.

Fiecare își are lumea lui. Autismul social în care se înveșmântează bogații pare mai vinovat în această ipostază. Dar și alienarea nefericită a celor rămași mult în urmă, nespălați și flămânzi, uimește la fel de mult. Însă, ar fi grozav dacă am putea trece dincolo de simpla indignare. Această imagine ar trebui să ne furnizeze un fel de a fi și nu doar o dreaptă judecată. Pe săraci îi avem mereu în preajmă – cum bine ne spunea Mântuitorul – deci e important cum ne raportăm. Fie ca atmosfera încă proaspătă a sărbătorilor să nu pălească în inimile noastre primejdios de schimbătoare!

Leave a response »

Cu biblioteca în spinare

gmocan : 28 martie 2014 23:48 : Foto document

1908247_554086281365729_711714318_nIată o doamnă librar (sau bibliotecar) ce-și purta raftul cu cărți în spate. Fotografia are aproape un secol și reproduce un moment emoționant. Cineva oferă cărți într-o manieră ambulantă, cineva citește și, probabil, cumpără. Setea de lectură ce întâlnește strada; tihna unei pagini scrise ce se opune agitației cotidiene.

Cred că imaginea este sugestivă în multe feluri. În primul rând, atestă că nicio metodă de promovare a cărții nu este deplasată. În fond, e important ca oamenii să intre în contact cu textul unei cărți și apoi să devină tot mai atrași de fenomen. În al doilea rând, atestă că doritorii de cunoaștere vor fructifica orice ocazie pentru a se informa. A aștepta până când îți surâde situația optimă este o iluzie păgubitoare. Să folosim prilejul care ni se oferă atunci când ni se oferă. Să nu fim atât de pretențioși încât să ne periclităm propriile lecturi din cauza unor mofturi. În al treilea rând, atestă că întotdeauna cartea își va întâlni cititorii ei. Bine scrisă, ea va fi într-o căutare continuă, dar nu în zadar. Ochii și mintea multora o vor găsi, o vor savura și îndrăgi. Este important să fie la îndemână, să seducă într-o oarecare măsură.

Acum, când tehnologia și internetul ne acaparează îngrijorător, să pledăm pentru bunul gust al cărții. În formă clasică sau electronică, să citim cu nesaț în continuare. Cum am putea ajunge la mințile altora fără lectură? Cum am putea polemiza fertil cu ideile altora fără ea? M-aș bucura ca imaginea alăturată să ne motiveze și să pună în mișcare anumite nostalgii. Poate, poate…

Leave a response »

Bucureștiul… de sus

gmocan : 3 februarie 2014 1:22 : Foto document

stefan-petrescu-bucuresti-1Așa arată una dintre cele mai vestite artere ale Bucureștiului. Fotografia este realizată de Ștefan Petrescu, omul care a reușit să îmbine două pasiuni la fel de frumoase: fotografia și pilotajul. Obiectivul său imortalizează un București mult mai atrăgător și o Românie cu adevărat pitoarească.

La venerabila vârstă de 80 de ani, fotograful sucevean deține deja un adevărat tezaur. Fotografiile lui alcătuiesc două albume superbe, în care e prinsă întreaga Românie. O frescă a țării noastre văzută de sus, deși noi ne-am oprit aici asupra Capitalei. În fond, întreaga operă a d-lui Petrescu e demnă de contemplat. Toate cadrele sunt luate din avion. Nu știu de ce, dar parcă România de sus e mai atrăgătoare. Fotograful nostru are o vedere de vultur asupra întregului peisaj, iar faptul acesta ne e de mare folos. Cu siguranță că pasionații vor studia în detaliu fiecare imagine, iar România va putea fi citită și în acest fel. Dacă tot trăim într-o lume a imaginilor, atunci domnia sa ocupă unul dintre locurile ilustre. Felicitări maestre!

Leave a response »

Librăria cade, cărțile rămân

gmocan : 7 ianuarie 2014 16:02 : Foto document

Se întâmpla în anul 1940 chiar în inima Londrei. O cunoscută librărie a fost bombardată în timpul unei vaste operațiuni, dar flăcările n-au ajuns-o. O parte dintre rafturi și majoritatea cărților au rezistat. Un tinerel își ia răgazul ca, printre ruine, să le răsfoiască. Poate venise aici și-n vremuri mai bune sau poate acum o face pentru prima dată. Oricum ar sta lucrurile, fotografia este o frescă de istorie culturală.

Dragostea de carte nu poate fi înfrântă de vicisitudinile vieții. Cine citește în vremuri bune, citește și în vremuri rele. Cine și-a hrănit mintea și inima din cărți, va reveni la ele chiar și în mijlocul haosului. Viața nu poate fi trăită doar prin percepțiile imediate. E prea puțin să înmagazinezi doar informația ce-ți parvine prin simțuri. Trebuie să evadezi dincolo de tine însuți și de imediatul tău. Când citești, noi orizonturi ți se deschid. Sunt la fel de vii și atrăgătoare precum cele înconjurătoare. Uneori sunt chiar mai seducătoare și mai candide. Setea de cunoaștere ne-a fost așezată în suflet de însuși Dumnezeu, trebuie doar s-o cultivăm cum se cuvine.

Câtă liniște are acest tinerel! Ca un porumbel așezat pe stânca din mijlocul mării învolburate, iată-l absorbit în mod definitiv de ceea ce citește. Uneori ne lăsăm distrași de lucruri mult mai mărunte. Ar trebui să ne revizuim, probabil, atitudinea.

 

Leave a response »

Crăciunul nazist: o frescă

gmocan : 29 decembrie 2013 22:27 : Foto document

Iată-i! Sunt ofițerii și cadeții lui Adolf Hitler sărbătorind Crăciunul. O fotografie cu valoare istorică, realizată în anul 1941. Masa e ordonată nemțește, tacâmurile între lux și austeritate, crenguțele și lumânările sunt la locul lor. Soldații stau ca pentru fotografie, fleșuiți înainte de a găsi zâmbetul potrivit. Întreaga atmosferă îți transmite o stare de încordare și militărie. La acea vreme războiul era în toi, iar auspiciile nu erau cele mai îmbucurătoare pentru germani. Și totuși, sărbătorile vin și în vremuri grele. Vin și peste bolnavii și peste deținuți, peste oricine. Aceasta este, într-un fel, candoarea sărbătorilor.

Vă recomand fotografia pentru a pătrunde, preț de câteva minute, într-o altă lume. E o lume apusă, dar care a fost atât de vie cândva. La acel Crăciun, cadeții încă mai credeau în cauza lor. Inerția războiului era de neoprit, chiar dacă indiciile nu erau tocmai încurajatoare. Până una-alta, iată-i bucurându-se de masa festivă. O necesară oprire, într-un timp de cumpănă pentru Europa și nu numai.

2 Comments »

Crăciun fără bunătăți

gmocan : 27 decembrie 2013 22:12 : Foto document

Patru copii înfruptându-se din bucate sărăcăcioase, de Crăciun. Erau anii Marii Depresiuni (1929-1933), ani grei pentru o parte a Europei. Se spune că pe masă au napi cu varză, mâncarea săracilor din acea vreme. Cadrul e dezolant, iar fețele copiilor îți inspiră milă. Asemenea scene există și azi, dar cine să le fotografieze?! Și, până la urmă, nici nu știm bine dacă a importaliza un astfel de peisaj este etic. Și totuși, nu toți oamenii trăiesc la fel, nu toți copiii fac mofturi.

Într-un fel sau altul, ne-am făcut cu prilejul sărbătorilor o mulțime de cadouri. Pentru că suntem români, am avut grijă ca masa să ne fie plină, până la limita îmbuibării. Privind aceasta imagine s-ar putea să ne simțim vinovați. În timp ce pruncii noștri nu mănâncă orice, iar noi adesea le ținem isonul, cum ne putem raporta moralmente la o astfel de situație.

Încă nu-i târziu să privim în jur cu ochi de samariteni miloși. Sunt atâția navoiași care ne privesc, dar poate în graba noastră nu-i vedem. Să trecem dincolo de o simplă emoție, să trecem la acțiune. E mare lucru să fii bun în mijlocul îndestulării, să nu-l uiți pe semen atunci când nu ai nevoie de nimic. Să fim așa acum, dar și dincolo de aceste vremuri de sărbătoare!

 

Leave a response »

Cu păpușa printre ruine…

gmocan : 11 decembrie 2013 0:17 : Foto document

Secolul trecut a fost de o violență extremă. Cele două războaie mondiale au secătuit Europa din temelii. Pierderile materiale n-au fost decât partea ce mai dezolantă. În spatele acestora s-au cuibărit dureri ale câtorva generații. Ambiția umană, vanitatea și avariția au cerut un preț atât de mare.

Realizată în 1940, fotografia înfățișează o fetiță ce-și consolează păpușa pe ruinele propriei case recent bombardată în Londra. Cu puțin timp înainte, deși probabil sesizase o tensiune crescândă printre cei mari, această fetiță își trăise viața dincolo de orice grijă. Acum, fără să înțeleagă toate implicațiile, este expusă unui dezastru. Până și păpușa ei suferă… deci trebuie consolată.

Drama se contopește cu gingășia, inocența cu sărăcia. Din când în când ar trebui să privim astfel de fotografii. Poate ne-ar scoate din blazarea cotidiană și din dulcea impresie că totul merge oarecum bine. Urmele cumplite ale războaielor au fost încrustate adânc în sufletele oamenilor mari, ca și ale copiilor. Observându-le vom prețui mai mult pacea și libertatea. Profunzimea recunoștinței noastre față de Dumnezeu e legată aceste realități. Oricând și oriunde atrocitățile unor noi conflicte sunt posibile. Să fim realiști și, dincolo de asta, să fim încrezători!

Leave a response »
« Pagina 1 »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*