Cele mai recente articole

„Ce-a mai rămas pentru mine de făcut în această lume?”

C

Întrebarea îi aparține Monicăi, mama lui Augustin. Menționată în Confesiuni (cartea IX), interogația trebuie înțeleasă în contextul ei mistic. Este vorba de o viziune pe care mama (Monica) și fiul (Augustin) o vor fi avut la Ostia, după o lungă și istovitoare călătorie, când amândoi – în același timp – au avut parte de o răpire sufletească. Această experiență extrasenzorială este...

In memoriam: MARCEL CODREANU

I

Ne-am cunoscut bine, deși ne-am întâlnit rar. Întoteauna în contexte amicale, cu povești despre toate, dar mai ales despre destinul penticostalismului mondial și mioritic. Din primul moment mi-am dat seama că mă aflu în preajma unui suflet ales. Era diferit – ca temperament și vocație – de tatăl său, acesta din urmă reputat om al rugăciunii și al eveanghelizării. Era o altă plămadă...

Viața după Duminica Tomii

V

Dacă Duminica Tomii înseamnă a vedea și a crede, atunci tot ce urmează după aceasta înseamnă a nu vedea… și totuși a crede. „Tomo – i-a zis Isus – pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut” (In. 20.29). Evidențialistul Toma face posibilă o altă afirmație-forță rostită de gura Mântuitorului (mai făcuse posibilă una, în Ioan 14.6). „Makarios”...

„Psalmul este lucrarea îngerilor, viețuire cerească, parfum duhovnicesc”

P

Psalmul este liniște a sufletelor, preot al păcii; potolește tulburarea și vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului și îl înfrânează pe cel desfrânat. Psalmul leagă prietenii, îi unește pe cei dezbinați, îi împacă pe cei învrăjbiți. Prin urmare, cine se mai poate socoti vrăjmaș al celui împreună cu care a înălțat același glas către Dumnezeu? Cântatul psalmilor aduce, așadar, cel mai mare...

„Ascultarea și surâsul erau apărarea mea!”

A

Tatăl meu a fost un bărbat cu mintea foarte ascuțită, cu un delicat simț al onoarei, cu fire susceptibilă, hotărâtă și de temut în unele momente. Singurul copil al părintelui său Gasparo, el a rămas orfan încă din fragedă copilărie sub tutela mamei sale, contesa Emilia Grompo, nobilă de Padova. Averea sa i-ar fi ajuns ca să facă față bună în societate, dar el dorea să strălucească. Fiu unic...

Chipul unui erou: Witold Pilecki

C

Witold Pilecki era deja erou de război înainte să se hotărască să se strecoare la Auschwitz. Pilecki a fost decorat în tinerețe în calitate de ofițer în Războiul ruso‑polon din 1918. I‑a trosnit pe comuniști cu mult înainte ca oamenii să știe ce e ăla un simpatizant comunist. După război, Pilecki s‑a mutat la țară în Polonia, a luat de nevastă o învățătoare și a făcut doi copii. Îi plăcea să...

Atitudini față de moarte

A

„O reflecție inteligentă și obiectivă conștientizează că moartea dovedește ca efemere toate țelurile lumești ale omului, cum ar fi bogăția, aprecierea sau sănătatea, și îl pune pe om în același timp în fața întrebării despre sensul acestei vieți, despre conținutul său spiritual și despre fundamentul speranței. Deși întrebare despre moarte trebuie să fie socotită printre întrebările centrale ale...

Trei zile hotărâtoare

T

Însumânt peste 1400 de pagini, cele două volume semnate de Raymond E. Brown, apărute în limba română sub titlul: Moartea lui Mesia. Din Ghetsemani până la mormânt (Sapientia, Iași, 2012, respectiv 2017), ne invită la meditație. Reputatul biblist catolic face un adevărat tur de forță prin literatura de specialitate, oferindu-ne o monumentală lucrare de sinteză. Alcătuite din patru acte, volumele...

Printre tancuri

P

Nici nu uitasem bine de ele, după primele două războaie mondiale, că iată-le venind. Parcă mai impunătoare, mai multe și – în ce ne privește – cam din aceeași direcție. Gluma că „rusul te vizitează cu tancul” se dovedește mereu de actualitate. Ucraina – o țară cu istoria unui continent – e (din nou) cotropită. Blindatele rusești mărșăluiesc pe străzi, iar oamenii sunt...

Dar copiii?

D

Un geam ne desparte de ei. Sunt într-un autobuz, dar fără o destinație precisă. Precum părinții lor, știu doar de unde au plecat… însă nu știu unde vor ajunge. Singura certitudine în urmă. Înainte, orice ar însemna asta, e totul imprevizibil. Ochiii lor triști ne privesc insistent. Nu ne putem sustrage, noi, românii, pentru care suntem „prima stație”. Ospitalitatea noastră milenară e pusă...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.