Cele mai recente articole

Exercițiu de neuitare: Eugen Lovinescu

E

La 16 iulie 1943 se stingea unul dintre cei mai mari critici literari ai nației: Eugen Lovinescu. S-a născut la Fălticeni, în 1881, unde urmează gimnaziul, apoi liceul la Iași pentru a se obține licența în cele din urmă în litere, la Universitatea din București, în 1903 (cu o lucrare despre sintaxa latină). Activează apoi ca profesor la Ploiești și București, remarcându-se inclusiv în spațiul...

Petru și Pavel prin lentila Faptelor

P

Cu greu ai fi găsit doi oameni ai diferiți decât ei. Tipologii diferite, Petru și Pavel au mărturisit totuși aceeași credință, chiar dacă au făcut-o în stiluri proprii. Diferiți din punct de vedere temperamental, dar și din punct de vedere formativ, acești doi mari stâlpi ai Bisericii au avut un impact uriaș. Particularitățile stilului fiecăruia nu sunt altceva decât dovezi subtile ale...

Ca o mireasă ce aleargă spre mirele ei!

C

Tu ești singurul eveniment al vieții mele. O, făclie a sufletului meu. Când copilul se află în brațele mamei sale, pentru el nu mai există evenimente. Când mireasa aleargă să-și întâmpine mirele, ea nu vede florile de pe pajiște, și nu aude nici bubuiturile furtunii, nici nu adulmecă mireasma chiparoșilor și nici nu simte prezența fiarelor sălbatice – ea vede doar chipul mirelui ei; ea aude doar...

Dumnezeu, omul și urșii polari

D

Există o supraabundență de Tine, o, Doamne, răsuflarea mea, de aceea oamenii nu Te văd. Tu ești mult prea vădit, o, Doamne, suspinul meu, și de aceea atenția oamenilor e abătută de la Tine și îndreptată spre urșii polari, spre rarități aflate la distanță. Tu Îi slujești pe slujitorii Tăi prea mult, dulcea mea credincioșie, de aceea Tu ești supus disprețului. Tu Te ridici spre a aprinde soarele...

Primăvara ca parabolă a harului

P

Ceea ce obișnuiește să facă puterea primăverii cu firea pământului face și harul cu sufletul prin curăție. Puterea primăverii face să odrăslească până și fragedele rădăcini care cresc prin văi, încălzind pământul ca focul un cazan, ca să scoată din el comorile de verdeață pe care Dumnezeu le-a sădit în firea pământului ca să se bucure făptura spre slava Lui. În același fel și harul pricinuiește...

Pocăința cea lucrătoare

P

Când ne gândim la pocăință, vedem mereu imaginea obscură sau cenușie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat și de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de viața care ne-a fost dată. Aceasta este doar o parte a pocăinței, mai bine zis, trebuie să fie doar o clipă a ei. Pocăința trebuie să crească în bucurie și lucrare...

Cât se zice ”ASTĂZI”!

C

Ajunarea este momentul în care, cu putere îndoită, încă o dată, trebuie să cugetăm asupra vieții și asupra noastră. Asupra vieții – așa cum a gândit-o Domnul pentru noi – și asupra noastră – ce am făcut noi cu această viață. În asta constă pocăința – în a măsura distanța dintre ceea ce a pus la cale Domnul și ceea ce am înfăptuit noi; dintre ceea ce ne-a fost hărăzit și ceea ce am împlinit sau nu...

Farmecul vieții în doi

F

Nick Vujicic este deja un autor cunoscut în România. Cărțile lui (inclusiv cartea tatălui, Boris) s-au bucurat de bune traduceri și prezentări. Prin biografia impresionantă, cumințenia ideilor și jovialitatea stilului, Vujicic reușește să cucerească. Oameni de condiții diferite, veniți din spații confesionale variate se contectează rapid la povestea acestui bărbat fără mâini, fără picioare...

Ce este Occidentul?

C

În lumina a ceea ce am învățat în urma unui efort îndelungat, cred că morfogeneza culturală a Occidentului poate fi structurată, în ciuda întregii sale complexități, în cinci evenimente esențiale: Inventarea Cetății, a libertății subordonate legii, a științei și a școlii realizată de greci; Inventarea dreptului, a proprietății private, a „persoanei” și a umanismului realizată de romani; Revoluția...

Istoria unei capodopere

I

Vasili Grossman (1905-1964), scriitor rus ce s-a intersectat cu Hrușciov, este la fel de spectaculos precum opera lui. Prima carte – Pentru o cauză dreaptă – a fost scrisă fără nădejdea publicării, ba chiar a fost urmată de repercursiuni. Profesorul Ion Ianoși, cu erudiția deja știută, ne prezintă cu multă delicatețe acest drum sinuos… Prima „carte” a dilogiei, Pentru o cauză...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.