Cele mai recente articole

Ce se înțelege prin sintagma „Biserica primară”?

C

Perioada „Bisericii primare” (sau, în orice caz, a „Bisericii vechi”) s-a încheiat cu acceptarea creștinismului ca „religie legal permisă (religio licita)” de către împăratul Constantin I în 313, și apoi prin adoptarea sa legală drept religie oficială stabilită a Imperiului Roman de către Teodosie I în 380. Pentru istoria monahismului occidental, care a avut și el un rol în dezvoltarea crezurilor...

Pocăința lui Iona și a ninivenilor (după Efrem Sirul)

P

Marea s-a agitat prin fuga lui [Iona], iar pământul cel uscat s-a înspăimântat la propovăduirea sa; mare s-a liniștit la rugăciunea lui, iar pământul s-a minunat de marea milostivire a lui Dumnezeu. Iona se rugase înăuntrul marelui chit; la fel cum se rugaseră și ninivitenii în mijlocul cetății. Rugăciunea a salvat pe Iona din chit, iar implorarea salvează [cetatea] Ninive de la catastrofă. Iona...

Căsătoria și Providența divină

C

Valoarea căsătoriei este exact aceea a vieții însăși. Din acest motiv căsătoria nu poate să reprezinte pentru Providența divină un spațiu gol. Dumnezeu nu se izolează, retrăgându-se dincolo de un hotar ce L-ar separa în mod absolut de lume, ci, dimpotrivă, Își desfășoară lucrarea proniatoare între tema cosmică și tema istorică, întreținând aprinsă pe vatra căminului conjugal flacăra iubirii...

Ingredientele dăruirii de sine

I

Ceea ce îmi face bucurie în comuniunea cu celălalt nu e ceea ce îmi dă deosebit de el însuși, ci el însuși prezent în tot ce-mi dă. Persoana însăși e viață pentru altă persoană. Totuși, în această dăruire reciprocă persoana nu se confundă cu cealaltă persoană. În acest caz, n-ar mai avea bucurie una de alta. Dacă în existența supremă n-ar fi această bucurie a dăruirii reciproce dintre Persoană și...

Dragoste, nu egalitate!

D

Egalitatea este bazată pe negarea oricăror distincții, dar pentru că ele există, dorința de egalitate ne cere să ne opunem acestora, să impunem egalitatea oamenilor și, ce este și mai rău, refuzarea acestor distincții care sunt esența vieții. Persoana – bărbat sau femeie – care tânjește după egalitate este deja golită și impersonală, deoarece o personalitate este alcătuită din ceea ce o distinge...

Vechiul Testament văzut prin lentilă

V

Sfânta Scriptură se pretează, din punct de vedere metodic, unor abordări dintre cele mai diverse. Poți privi spre text prin multe lentile. Vechiul Testament, ca parte consistentă a ei, nu se sustrage acestui demers, iar studiile de specialitate au arătat-o cu prisosință. Bogăția de idei, stiluri și personaje transformă această parte a Bibliei într-un univers deopotrivă istoric și spiritual. Pe...

Rugăciunea săptămânii (101)

R

Dă-ne, Doamne, să nădăjduim în Numele Tău, dintâiul izvoditor al întregii creații [Tu] Cel care ai deschis ochii inimii noastre spre a Te cunoaște pe Tine [drept] singurul Preaînalt întru cele preaînalte, [singurul] Sfânt Care Te odihnești întru cei sfinți; Cel Care smerești cutezanța celor trufași, Cel Care risipești gândurile națiunilor, Cel Care îi înalți pe cei smeriți și pe cei înalți îi...

Viața omului: iubire sau idol?

V

Gândul la moarte și la viața de după moarte nu trebuie să ne distragă de la această viață, ci să aprofundeze această viață; acest gând nu trebuie să ne găsească absenți spiritual, ci să ne facă total prezenți, el nu trebuie să ne răpească participarea, ci să ne facă total capabili de iubire. Eliminarea oricărui gând la moarte și un asemenea stil de viață, ca și cum am avea timp nesfârșit la...

„Există o supraabundență de Tine, Doamne!”

E

Există o supraabundență de Tine, o, Doamne, răsuflarea mea, de aceea oamenii nu Te văd. Tu ești mult prea vădit, o, Doamne, suspinul meu, și de aceea atenția oamenilor e abătută de la Tine și îndreptată spre urșii polari, spre rarități aflate la distanță. Tu Îi slujești pe slujitorii Tăi prea mult, dulcea mea credincioșie, de aceea Tu ești supus disprețului. Tu Te ridici spre a aprinde soarele...

Frumusețea cea dintâi…

F

O, Domnul meu și Creatorul meu, readu-l pe om la frumusețea cea dintâi, cu care l-ai creat. Acest fel de om nu este lucrul mâinilor Tale. Acest soi de om s-a creat el singur pe sine. Numele său este boală – cum poate să fi existat vreodată boala în mâinile Tale? Numele lui este teamă – cum ar putea vreodată teama să izvorască din Cel Netemător? Numele său este rea voință – cum ar putea vreodată...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.