Cele mai recente articole

Mândria și păcatele trupești

M

Toate păcatele izvorăsc din două surse: trup și mândrie, dintre care mândria este cea mai cumplită (întrucât ea a doborât puterile îngerești). Creștinii și-au concentrat atenția, „pasiunea” lor religioasă asupra trupului. Ei știu cât de ușor este să cazi în mândrie. Mândria spirituală (adevăr, spiritualitate, maximalism) este cea mai înfiorătoare. Dificultatea luptei împotriva mândriei constă în...

Faptele cele bune

F

Ascultă faptele cele bune, pe care trebuie să le faci și de la care nu trebuie să te înfrânezi. Mai întâi de toate credința, frica de Domnul, dragostea, unirea, cuvintele dreptății, adevărul, răbdarea. Nimic nu-i mai bun decât acestea în viața oamenilor. Dacă cineva le va păzi pe acestea și nu se va înfrâna de la ele, fericit va fi în viața lui. Ascultă apoi ce urmează acestora: să sprijini pe...

Duhul și mânia

D

Fii îndelung răbdător și priceput, și vei birui toate faptele rele și vei săvârși toată dreptatea. Dacă vei fi îndelung răbdător, Duhul cel Sfânt, Care locuiește în tine, va fi curat, nefiind întunecat de alt duh rău; ci, locuind în lărgime, se va bucura și se va veseli cu vasul în care locuiește; va sluji lui Dumnezeu cu multă bucurie, având în el însuși îndestulare. Dar dacă vine mânia, Duhul...

Supremația credinței

S

Nu pare oare mai adevărată părerea că, întrucât toate faptele omenești depind de credință, se cade să credem mai mult în Dumnezeu decât în argumentările raționale? Cine ar pleca oare într-o călătorie pe mare, sau cine ar lua o hotărâre în căsătorie, de procreare de prunci, sau cine ar arunca semințele în brazdele pământului dacă n-ar crede că toate aceste lucruri vor ieși bine, cu toate că s-ar...

Smerenie, nu autodepreciere

S

Unul dintre cele mai mari pericole în viața spirituală este autorespingerea. Când spunem: „Dacă oamenii m-ar cunoaște cu adevărat, nu m-ar mai iubi”, alegem drumul către întuneric. Adesea suntem făcuți să credem că autodeprecierea este o virtute, numită umilință. Dar umilința este în realitate opusul autodeprecierii. Este recunoașterea plină de gratitudine că suntem prețioși în ochii lui Dumnezeu...

Puțină deontologie…

P

Înțelepciunea cărturarului se dobândește-n ceasuri lenevoase; înțelept poate deveni cel liber de grijile vieții. Cum să devină înțelept cel de la coarnele plugului, a cărui mândrie e țepușa cu care-mboldește plăvanii, cel care mână boii și-și petrece cu ei la muncă și care nu vorbește decât cu juncanii? Capul și-l bate cum să taie brazda, gândul său cel treaz e la nutreț. La vel e cu fiece...

„Ține-ți mâhnirea după cuviință!”

Fiule, varsă lacrimi pentru cel mort și, ca un om copleșit de durere, începe-ți plângerea, învelește-i trupul așa cum e datina și nu-i trece cu vederea punerea în mormânt. Plângi cu amar, jelește-te și ține-ți mâhnirea după cuviință, o zi sau două – ca să nu-ți atragi clevetire -, apoi alină-ți întristarea. Că din întristare vine moartea, iar întristarea inimii slăbește tăria. Întristarea stă...

„Nu cere sfat…”

N

Nu cere sfat de la cel ce te privește pe furiș și ascunde-ți gândurile de cei ce te invidiază. Nu te sfătui: cu o femeie despre potrivnica ei, cu un fricos despre război, cu un negustor despre schimb, cu cel ce cumpără despre cel ce vinde, cu cel invidios despre recunoștință, cu un zgârcit despre binefacere, cu un leneș despre orice fel de muncă, nici cu simbriașul pe un an despre a duce ceva...

Navigând spre limanul mântuirii

N

Pe măsură ce înaintăm în citirea Scripturii ne întâmpină taine tot mai multe. Dacă apuci calea mării pe o corabie mică, te temi mai puțin când ești aproape de țărm, dar pe măsură ce te îndepărtezi în largul mării, se ivesc o mulțime de temeri și bănuieli, urcând și coborând pe valurile care se umflă și scad, o copleșitoare spaimă pune stăpânire pe suflet și tremuri de groază la gândul că ți-ai...

Ceasul al unsprezecelea

C

Ești tânăr? Întărește-ți tinerețea cu frâul botezului! Ai trecut de floarea vârstei? Nu-ți păgubi strânsura, nu pierde talismanul, nu cugeta despre ceasul al unsprezecelea ca despre ceasul cel dintâi! Chiar cel care începe viața se cuvină să aibă înaintea ochilor sfârșitul vieții sale. Dacă un doctor ți-ar făgădui să te facă, prin operații și noi medicamente, tânăr din bătrân cum ești, n-ai dori...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.