Cele mai recente articole

Pocăința cea lucrătoare

P

Când ne gândim la pocăință, vedem mereu imaginea obscură sau cenușie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat și de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de viața care ne-a fost dată. Aceasta este doar o parte a pocăinței, mai bine zis, trebuie să fie doar o clipă a ei. Pocăința trebuie să crească în bucurie și lucrare...

Cât se zice ”ASTĂZI”!

C

Ajunarea este momentul în care, cu putere îndoită, încă o dată, trebuie să cugetăm asupra vieții și asupra noastră. Asupra vieții – așa cum a gândit-o Domnul pentru noi – și asupra noastră – ce am făcut noi cu această viață. În asta constă pocăința – în a măsura distanța dintre ceea ce a pus la cale Domnul și ceea ce am înfăptuit noi; dintre ceea ce ne-a fost hărăzit și ceea ce am împlinit sau nu...

Farmecul vieții în doi

F

Nick Vujicic este deja un autor cunoscut în România. Cărțile lui (inclusiv cartea tatălui, Boris) s-au bucurat de bune traduceri și prezentări. Prin biografia impresionantă, cumințenia ideilor și jovialitatea stilului, Vujicic reușește să cucerească. Oameni de condiții diferite, veniți din spații confesionale variate se contectează rapid la povestea acestui bărbat fără mâini, fără picioare...

Ce este Occidentul?

C

În lumina a ceea ce am învățat în urma unui efort îndelungat, cred că morfogeneza culturală a Occidentului poate fi structurată, în ciuda întregii sale complexități, în cinci evenimente esențiale: Inventarea Cetății, a libertății subordonate legii, a științei și a școlii realizată de greci; Inventarea dreptului, a proprietății private, a „persoanei” și a umanismului realizată de romani; Revoluția...

Istoria unei capodopere

I

Vasili Grossman (1905-1964), scriitor rus ce s-a intersectat cu Hrușciov, este la fel de spectaculos precum opera lui. Prima carte – Pentru o cauză dreaptă – a fost scrisă fără nădejdea publicării, ba chiar a fost urmată de repercursiuni. Profesorul Ion Ianoși, cu erudiția deja știută, ne prezintă cu multă delicatețe acest drum sinuos… Prima „carte” a dilogiei, Pentru o cauză...

Patimile precum iarba

P

Cât timp sufletul este îngropat în patimile pământești, patimile lui răsărind ca iarba din dorința trupului se răspândesc, avându-și existența unele prin altele și apărând una peste alta. După cum iarba este cea mai prolifică dintre plante și niciodată creșterea ei nu încetează, ci întotdeauna sfârșitul primei existențe se face începutul celei următoare, asemenea este și firea păcatelor: urmează...

Întâi rugăciunea, apoi crezurile

Chiar și cel mai vajnic apărător al importanței cruciale a crezurilor și mărturisirilor de credință pentru viața Bisericii ar fi obligat să recunoască faptul că în toate tipurile de cărți sfinte rugăciunea trebuie considerată cu mult superioară crezului. Această recunoaștere este valabilă în ciuda prezenței în Noul Testament a unor fragmente ce par citate din crezuri creștine timpurii sau din...

Întrebarea săptămânii (42)

Dar dacă această împărăție blajină, acest cerc deschis, aceste dealuri și păduri inundate de lumina soarelui, această laudă a culorilor, a frumuseții și a luminii, nu sunt altceva decât revelarea a ceea ce este dincolo de moarte: o fereastră spre eternitate?
(Alexander Schmemann)

70 de ani de la fondarea Statului Israel

7

Era într-o vineri, 14 mai 1948, când Ben Gurion a citit Declarația de independență, la muzeul din Tel Aviv. Copleșit de emoție, în fața unui auditoriu entuziast, Gurion avea să marcheze prin acele cuvinte una dintre orele astrale ale istoriei evreiești. Iată și textul ei: „În virtutea dreptului nostru național și intrinsec și pe baza rezoluției Adunării Generale a Națiunilor Unite, declarăm prin...

Chiril și Metodie – apostolii slavilor

C

Născuţi şi crescuți în Tesalonicul bizantin al secolului al IX-lea, Sfinţii Chiril şi Metodie sunt consideraţi până astăzi părinţii unei culturi care a schimbat istoria lumii. Trăitori într-o zonă bilingvă, cu vorbitori de proto-slavonă și greacă, cei doi frați au beneficiat de o educație aleasă. De la Tesalonic la Constantinopol, ei şi-au continuat educaţia la cea mai prestigioasă instituţie a...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.