Cele mai recente articole

Chipul de neuitat al tatălui

C

Prima persoană ivită în fața ochilor mei pe această lume a fost tatăl meu. Dintotdeauna mi-am închipuit memoria omului ca banda unei pelicule pe care se înregistrează, ca într-un film, toate imaginile vieții, din leagăn până la mormânt. Ca o cameră de luat vederi, ochiul înregistrează automat tot ceea ce apare în câmpul obiectivului său. Memoria nu păstrează decât imaginile și scenele interesante...

„Lasă, Clara, lasă…”

L

Replica de mai jos e „culeasă” din romanul autobiografic Trei ceasuri în iad, de Antonie Plămădeală. Publicat în anul 1970 și aflat acum la cea de-a patra ediție (Sophia, București, 2013), acest testament literar continuă să impresioneze și să educe. Clara, medic de profesie, este o logodnică îndoliat după ce-și îngropase logodnicul (pe Adam), iar doamna Adam este mama neconsolată a acestei...

Cazul Absalom sau răzvrătirea față de părinți

C

Și așa cum în teatre vedem fiarele devorând pe unele și fiind ucise de altele, la fel Absalom, care s-a răzvrătit împotriva lui David, a fost ucis de Ioab. Și de un copac înalt a fost spânzurat cel ce s-a înălțat împotriva tatălui. A fost reținut de copac pentru că ramura a luptat împotriva rădăcinii, ramura de ramură a fost legată, ruptă fiind de părinteasca voință; de cap a fost ținut cel ce...

A fi sau a nu fi… biblicizat!

A

Unii cititori ai Bibliei nu văd în ea mai mult decât o antologie de texte-mărturie asamblate pentru a sprijini un sistem teologic. Alții caută doar o călăuză morală, scotocind în Vechiul Testament după povești cu învățăminte morale. Încă unii caută în ea doar mesaje inspiraționale sau evlavioase, pentru promisiuni consolatoare și lecții pentru viața de zi cu zi. Consecința poate fi aceea că...

Viața în Eden!

V

Dumnezeu l-a zidit pe om după chipul Său și l-a înzestrat cu toate calitățile necesare pentru a transfigura creația și a o transforma în Paradisul nemuririi. În primul rând, puterea de cunoaștere a omului era luminată și clară, sănătoasă și fără prejudecăți, netulburată și liberă de rătăciri… În al doilea rând, sub aspect moral, omul dispunea de voință curată și dreaptă, supusă rațiunii lui...

Ne adunăm sau ne risipim pe noi înșine?

N

Datorită puterii lui Hristos, și oamenii pot păși pe calea lucrării Lui de unificare. Omul credincios se unifică mai întâi pe sine însuși, depășind dezbinarea dintre suflet și trup și dintre diversele sale tendințe. Aceasta se realizează prin întărirea spiritului, care echivalează cu o eliberare a trupului și a spiritului de patimile care slăbesc pe om și-l dezbină în sine însuși și în...

Exercițiu de neuitare: Henri J.M. Nouwen

E

La 21 septembrie 1996 se stingea unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori creștini ai secolului XX: Henri Nouwen. S-a născut în 1932 în Olanda, dar şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Statele Unite şi în Canada. A fost preot catolic şi un foarte îndrăgit conferenţiar şi autor de lucrări de teologie şi spiritualitate. A predat la universităţile Notre Dame, Yale şi Harvard din SUA. A scris...

„Sunt fericit și tare mulțumit sufletește”

S

Așa scria, din temnița Aiudului, Valeriu Gafencu – tânărul student la drept, arestat pentru credință și condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Și câte altele nu scria el mamei și surorilor de-acasă… Rugați-vă lui Dumnezeu și credeți nelimitat. Eu sunt mulțumit sufletește și împăcat cu mine însumi. Nu vă mint. E realitatea sufletului meu, care și-a găsit pacea în înțelepciunea și...

Exercițiu de neuitare: F. F. Bruce

E

La 11 septembrie 1990 se stingea unul dintre cei mai mari bibliști ai lumii: F. F. Bruce. Născut la 12 octombrie 1910 în Scoția, unde și-a urmat o bună parte din studii, a ajuns în cele din urmă la Univeristatea din Viena unde a studiat inclusiv cu Paul Kretschmer, unul dintre marii specialiști în limbile indo-europene. După ce predă limba greacă câțiva ani, prima dată la Universitatea din...

Povestea anotimpurilor

P

“Iarna. Cuprindere albă, îngheţată, ascundere a necurăţiilor lumii şi ale sufletului sub aşternutul curat, neutru, egalizator – precum cel al începuturilor –, retragere în căldura căminului, însingurare şi rabatere spre jăratecul sufletului, meditare, timp pentru sondarea adâncimilor sufleteşti, adiere a poveştilor copilăriei, vine-vine Moş Crăciun, mâine anul se-nnoieşte, suspendare a timpului...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.