Cele mai recente articole

Întrebarea săptămânii (42)

Dar dacă această împărăție blajină, acest cerc deschis, aceste dealuri și păduri inundate de lumina soarelui, această laudă a culorilor, a frumuseții și a luminii, nu sunt altceva decât revelarea a ceea ce este dincolo de moarte: o fereastră spre eternitate?
(Alexander Schmemann)

70 de ani de la fondarea Statului Israel

7

Era într-o vineri, 14 mai 1948, când Ben Gurion a citit Declarația de independență, la muzeul din Tel Aviv. Copleșit de emoție, în fața unui auditoriu entuziast, Gurion avea să marcheze prin acele cuvinte una dintre orele astrale ale istoriei evreiești. Iată și textul ei: „În virtutea dreptului nostru național și intrinsec și pe baza rezoluției Adunării Generale a Națiunilor Unite, declarăm prin...

Chiril și Metodie – apostolii slavilor

C

Născuţi şi crescuți în Tesalonicul bizantin al secolului al IX-lea, Sfinţii Chiril şi Metodie sunt consideraţi până astăzi părinţii unei culturi care a schimbat istoria lumii. Trăitori într-o zonă bilingvă, cu vorbitori de proto-slavonă și greacă, cei doi frați au beneficiat de o educație aleasă. De la Tesalonic la Constantinopol, ei şi-au continuat educaţia la cea mai prestigioasă instituţie a...

Fericirea și moartea

F

Frica de moarte vine din prea multă agitație și neliniște, nu din fericire. Când ne agităm prea mult și ne reamintim brusc de moarte, ni se pare cu totul absurdă, oribilă. Dar atunci când ajungem la pace și la fericire, privim moartea și o acceptăm într-o altă manieră. Pentru că moartea se află la un nivel mult mai înalt și pare înfricoșătoare doar atunci când este asociată frământărilor lipsite...

„Spiritualitatea întâlnită în biserică mă sperie…”

S

O credință puternică diminuează intensitatea problemelor. În acele rare momente, când prin religie se ajunge la Dumnezeu, nu mai există probleme, deoarece Dumnezeu nu este o poarte a lumii. În acele momente, lumea însăși devine viață în Dumnezeu, întâlnire și comuniune cu El. Lumea nu devine Dumnezeu, ci o viață fericită și îmbelșugată cu Dumnezeu. Aceasta este mântuirea lumii pregătită de către...

„Mă simt descurajat…”

M

Mă simt descurajat, dar nu în chestiunile familiale. Pot spune că sunt foarte fericit alături de familia și de copiii mei. Dar în chestiunile legate e Biserică, de situația ei, mă simt descurajat. Devin alergic la conținutul pseudo religios al Bisericii și al vieții ei, care mi se pare a fi tot mai mult o denaturare a… creștinismului. În același timp, sunt implicat și absorbit total de...

Ispita carierismului

I

Citind despre scriitori și despre mediul academic, am ajuns la o concluzie destul de plăcută, și anume aceea că nu am suferit niciodată de carierism: n-am trimis niciodată vreo carte cu semnătura mea, nici n-am căutat recenzii de carte. Am evitat întâlnirea oamenilor influenți care m-ar fi putut ajuta în „carieră”. N-am impus nimănui cărțile, articolele sau convingerile mele. Pot spune cu mâna pe...

Orgoliul și consecințele lui

O

Spunem că orgoliul îl ia omului pe Dumnezeu: orgoliul este într-adevăr iubirea propriei excelențe, atunci când mintea iubește doar binele pe care îl are în ea însăși, adică nu și pe Cel de la care a primit binele. O, orgoliu ciumat, ce faci? De ce faci ca râul să se rupă de sursă? De ce faci ca raza să se desprindă de soare? Pentru ce altceva decât pentru a-l face să sece, nemaiavând apă, și...

Rugăciunea săptămânii (100)

R

Doamne Cel Veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat la această viaţă…, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea. N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule… Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvântează această zi pe care ai...

Plânsul și scrâșnirea dinților

P

Doctrina despre condamnarea veșnică este una dintre cele mai delicate. Ioan Gură de Aur o enumeră „printre cel mai serioase și impresionante adevăruri”. M. J. Scheeben descrie iadul ca pe „un mister adevărat, care în groznicia sa depășește atât cunoașterea rațiunii naturale, cât și bogăția de neexprimat a împărăției transfigurării.” Teilhard de Chardin se ruga astfel: „Dumnezeul meu, niciunul...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.