Cele mai recente articole

Prețuiește viața, prețuiește valoarea

P

Nimic în lume nu este într-o situație mai gravă de cum sunt copiii și tinerii astăzi. Fără repere, fără viață reală, cu abilități antrenate preponderent în spațiul virtual, fără școală, fără cultură, fără mecanisme de autoreglare, fără nimic… Și, după cum par a se rândui lucrurile, nu vor avea nici măcar stabilitate materială, cea mai la îndemână dintre toate. Se urmărește obsesiv să fie...

Biserica la începuturi

B

Chiar așa, cum a fost la început? Când apostolii erau în plină putere, când străbăteau Imperiul Roman de la un capăt la altul și predicau Evanghelia, cum era? Dar credincioșii cum se raportau la ei? Au existat oare momente de criză sau totul a mers lin, ca-ntr-un vis frumos? Avem informații concludente despre timpurile acelea sau putem doar să ne imaginăm? Iată întrebări la care fiecare generație...

Căsătoria – leacul egoismului

C

Domnul, în înțelepciunea Sa, a instituit două căi de a scăpa de egoismul cărnii: sacramentul căsătoriei și votul castității. Ambele, nu doar că distrug cercul vicios al egoismului, dar fac posibil un teritoriu al slujirii mai mare și mai cuprinzător… Prima cale de scăpare din egoismul cărnii este sacramentul căsătoriei, instituit de Domnul. Căsătoria zdrobește egoismul, întâi pentru că...

Dezideratul suprem al vieții

D

Am fost creați pentru închinare. Iar dacă așa stau lucrurile, dacă e atât de prețioasă, aceasta trebuie orientată spre Cineva care merită. Ființa noastră, cu cea din urmă fibră a ei, simte nevoia de a transcende până și cele mai minunate împrejurări ale vieții. Există o abnegație a inimii, o trăire covârșitoare care ne poartă spre un orizont de deasupra noastră. Creștinismul percepe acest...

Omul și întoarcerea lui la starea dinainte

O

N-ai reținut, prietene, că făcând lumea, Dumnezeu a pus în ea o anumită rânduială, în virtutea căreia ființele spirituale le-a împărțit, în afară de îngeri, în începătorii, tronuri și puteri. Că altul este neamul îngerilor și altul al începătoriilor, altul al puterilor; că nu este un singur rang, o singură familie, nici o singură ceată a celor nemuritoare, ci neamurile și familiile lor sunt...

Școala aspră a rugăciunii

Cercetează-mă, frânge-mă, trimite-mă! Trei strigăte ale inimii în jurul cărora se țese cartea Rugăciuni periculoase, de Craig Groeschel (Scriptum, Oradea, 2020). Dacă a umbla cu Isus nu înseamnă o viață lipsită de riscuri, atunci până și rugăciunile noastre ar trebui să se maturizeze. De fapt, duhovnicește vorbind, creștem odată cu rugăciunile noastre. Ce este, în cele din urmă, rugăciunea? „Este...

Neașteptata risipă a frumosului…

N

Există o risipă neliniștitoare în frumos, ceva nesăbuit în felul cum se risipește în situațiile cele mai atroce; suavitatea sa alinătoare pare adeseori să facă suportabile circumstanțele cele mai intolerabile: un sat distrus de ciumă poate fi așezat în umbra unei splendide culmi muntoase; calmul marmorean al unui copil mort de curând de meningită poate fi un tablou izbitor; câmpurile de execuție...

Vedere trupească, vedere duhovnicească

V

Nu te lua după ce văd ochii. Căci ochii văd cele de  deasupra, nu cele din adânc; văd veșmântul, nu  miezul; văd actorul, nu omul; văd omul, nu pe  Dumnezeu. Mintea binecuvântă vede ceea ce  ochiul nu poate vedea; vede adâncurile de sub suprafață, vede miezul de sub veșmânt, vede omul de  dincolo de actor, și pe Dumnezeu dincolo de om...

„Ploi de toamnă”

P

Ploi de toamnă, reci și dese, Din urzeală străvezie… Atmosfera tristă țese Valuri de melancolie… Bolta cerului albastru Împânzită e de jale, Văzând iarna cea sihastră Cum pornește-acum de vale.  Bruma rece o întrece; Noaptea-ncet se rufișează Și cu sărutareai rece Codrul îl îmbrățișează; El gemând de aspra-i soarte, Scurge lacrimile sale, Când frunzișu-atins de moarte Pică ofilit pe cale;...

Rugăciunea săptămânii (121)

R

Fără lumina Ta, Doamne, toate opaițele noastre  rămân stinse. Fără Soarele Tău, toate mințile omenești rămân neluminate, asemenea Lunii fără  lumină. Iar când, cu credință în Tine, în cele descoperite de Tine, în cele cuvântate de Tine, în sfaturile, poruncile și îndrumările Tale, ne luminăm  lumea și viața, abia atunci, în acea lumină, poate înțelegerea noastră să lucreze, să măsoare, să numere...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.