uzanc narasumber seminar nasional novel online seutas tali code security hacker indonesia komunitas it berita terbaru hari ini kabar banten radar banten hari ini aplikasi online shop jasa pembuatan website jasa seo model baju batik baju muslim couple baju busana muslim service komputer teknisi komputer service laptop jakarta paket internet murah provider internet terbaik di indonesia usaha warnet cara memakai hijab kerudung jilbab apa itu hosting hosting termurah free hosting jual dvd bokep jual dvd bokep murah jasa download kebaya modern sandal wanita busana muslim bokep download video bokep download video bokep korea anis merah download gratis suara kenari suara kenari mp3 free download ternak lele lele sangkuriang budidaya lele dota wallpaper gosugamers dota 2 dota 2 market wallpaper dota dota 2 wallpaper dota 2 update anyaman pandan topi bambu pengrajin topi
haji dan umrohbiro haji dan umroh pluspaket haji dan umroh plus wisata di bantenliburan ke pantaipaket tour travel banten umroh serangbiro umroh pluspaket haji dan umroh berita bantenrakyat bantenpendekar banten okezonejual mobil bekastoko online gratis komunitas itstaff executive komunitas hacker bangdjocerita dewasafoto abg bugil serang kota terpupuskan jasa seo sewa mobil murah jakarta jasa mobie tangsel tampilan bagus belajar seo seo murah dota 2 indonesia ternak lele google bot Data Maya dealer motor bekas prabotan rumah kicau burung verza indonesia community digital telekomunikasi dihina telekomunikasi kursus seo wajar aja pantai sawarna pantai anyer liburan ke pantai seo jakarta terpusatkan appacer orang sunda xone shop indonesia perabotan rumah resep makanan distributor tas rangsel pantai tanjung lesung jual tinta printer kota rambah emping banten jual rumah info loker kali gua

Video

22 și 59: mai mult decât simple cifre

gmocan : 23 mai 2017 14:13 : Video

Fiecare atentat se cere decodat, citit în cheie simbolică. Fără să vrem, ne specializăm în această îndeletnicire sinistră, încercând să stabilim legături și să oferim înțelesuri. O facem însă cu inimă grea. 22 de oameni s-au stins, iar 59 agonizează în stare de șoc prin spitale. Anglia a fost lovită din nou, iar frumosul oraș Manchester a fost zguduit din temelii. Arena sportivă ce a fost transformată câteva ceasuri într-un spectacol de sunet și mișcare s-a întunecat, lăsând loc unor spaime greu de descris. Sprințara cântăreață americană – Ariana Grande – a scăpat, deși probabil nu va mai cânta la fel de acum înainte.
Am aruncat o privire pe profilul Arianei. E foarte tânără și (foarte) celebră, alintată cu premii și îmbulzită de fani. Produce o muzică ritmată, senzuală și provocatoare în multe feluri. Se îmbracă sumar și dansează năucitor, amplificând mesajul fiecărei piese. Ca să n-o lungim: e artistul predilect al generației tinere, gata să scrie istorie încă mulți ani.
Nu sugerez nicio legătură între descrierea cântăreței și tragedie. Nu am dreptul s-o fac și nici nu-mi stă în caracter. Lucrurile sunt mult mai complexe decât par și, în mod ultim, numai Dumnezeu face și desface mistere. Altceva doream să spun: terorismul lovește, mai nou, în bucuriile omului contemporan. Așa cum sunt ele – superficiale și adesea imorale – aceste bucurii sunt străfulgerate de suferință și moarte, ca o lovitură pe care o primești în moalele capului.
Divertismentul a devenit o țintă a atacurilor, ceea ce nu poate fi întâmplător. Contrastul trebuie subliniat cu orice preț. O detonare în cadrul unui serviciu funebru n-ar fi același lucru. Trebuie ca groaza să se instaleze în mijlocul exuberanței, schimonosind chipuri și transformând râsul în urlet de durere. Acesta trebuie să fie efectul, spectacolul lugubru al unui război indefinit.
E absolut îngrozitor. Oamenii se vor teme tot mai mult să-și trăiască bucuriile, mai ales împreună. Ieșirea din propriile locuinței va deveni, încet-încet, un gest de curaj. Temerari vor fi aceia care, înfruntând indirect moartea, se vor încăpățâna să-și trăiască totuși viața.
Dar poate, ca o notă secundară, n-ar trebui să ne redefinim și divertismentul?! Doar întreb. Nu judec, nu condamn. Dacă a sfârși într-un atac terorist devine din ce în ce mai mult o formă de martiraj, de ce n-am așeza acest gest sub auspicii corect creștinești?!
Să mângâie Dumnezeu familiile îndoliate și să le dăruiască El sănătate celor suferinzi.

Leave a response »

„Doamne, dacă-mi ești prieten”

gmocan : 2 noiembrie 2016 12:35 : Video

Sub acest titlu, poetul contemporan Spiridon Popescu ne-a scris o poezie în care umorul se logodește cu drama. Recitată de Florin Piersic pe muzica lui Ernesto Cortazar, această reflecție superbă asupra morții este de o duioșie extraordinară.
Animal elegant și bun prin excelență, în care puterea este mereu gentilă și blândă, calul reprezintă miezul acestor versuri. În mod fatidic, acesta reprezintă miza permanentă pe care omul o pune în târguiala cu moartea, felul în care se apără de pierderi ireversibile. Printr-o ilustră construcție retorică, el este în cele din urmă salvat, iar omul însuși asumă propria moarte ca pe un firesc al existenței.
Vă ofer cu drag acest video, care poate sensibiliza mai mult decât ne imaginăm la prima vedere.

Leave a response »

Legalismul nostru cel de toate zilele

gmocan : 24 august 2016 0:04 : Video

Am crescut într-un mediu legalist. Absența podoabelor, baticul care acoperea în întregime părul și fustele/rochiile lungi erau lucruri absolut obișnuite. Învățătura și practica mergeau mână în mână, lăsând impresia că nu există nimic mai primejdios decât o verighetă, un batic necorspunzător sau, în afara bisericii, o femeie îmbrăcată în pantaloni. De cravată nici nu putea fi vorba, de mânecă scurtă la fel. Chiar blugii erau priviți cu suspiciune, ceasul la fel, iar părul pe care-l puteai da într-o parte era considerat mândrie pură.
Ei bine, materialul acesta m-a reîntors în timp. M-a obligat să-mi amintesc și să mă minunez. Nu credeam să mai existe așa ceva și, mai ales, nu credeam să fie recomandat pe rețelele de socializare. Această femeie pretinde o viziune de un reducționism înfiorător. Smoala fierbinte a iadului mistuie nu doar atei, ci și creștini (inclusiv pastori) care și-au trăit credința purtând verighetă. De asemenea, în aceeași magmă se zvârcolesc surori de-ale noastre care fie au purtat haine bărbătești (care fuseseră totuși cumpărate de la raionul de femei!), fie nu au născut toți copiii ce le-au fost rânduiți.
Toate acestea dovedesc un legalism extrem. Cum poți să legi mântuirea unui om de chestiuni exterioare? Și dacă purtarea verighetei nu este mândrie sau idolatrie? La fel și cu vestimentația. Dacă ține de statutul social și cultural al fiecărui credincios în parte? Și dacă cei care n-au procreat un număr optim de copii, totuși n-au comis pruncucidere sau avort? Oare chiar nu putem ieși din acest medievalism evanghelic? O, ce simplă ar fi pocăința dacă s-ar rezuma la haine ponosite și procreație! Dar nu e numai atât. Iadul sau raiul stau sub alte auspicii, mult mai adânci și metafizice decât ni se spune pe-aici.
Dar, ca să nu fiu înțeles greșit, voi aduce o ultimă precizare. Atacul meu nu încurajează cealaltă extremă: libertinismul. Sunt la fel de vehement și când vine vorba de indecență. Opulența mi se pare la fel de vinovată și dizgrațioasă. Nu spun să ne împodobim cu aur și argint. Nu spun să ne îmbrăcăm într-un mod provocator și nici să trăim cum ne dictează instinctele. Dar nici să nu cădem în cealaltă extremă, să devenim niște fanatici de care Dumnezeu să nu se mai poată folosi, iar oamenii să ne disprețuiască din motive absolut îndreptățite.

2 Comments »

Despre transconfesionalismul nostru cel de toate zilele

gmocan : 27 mai 2016 13:03 : Video

Romancierul Ioan T. Morar ne surprinde cu o carte neaoșă. N-am citit-o, însă se află pe lista mea de așteptare. Cred că trebuie să-i apreciem curajul. Multiconfesionalismul autohton le-a rămas străin prozatorilor noștri, interesați de alte picanterii mai suculente. În acest mediu literar, Sărbătoarea Corturilor spune o poveste de care aveam nevoie. Personajul ei principal – Samuel – parcurge un itinerar religios tumultos. Baptist inițial, frecventează și alte tradiții de-a lungul anilor (adventistă și penticostală), pentru ca apoi – stabilindu-se în Israel – să îmbrățișeze iudaismul. Așadar nu transgresează doar confesiunile din sânul creștinismului, ci se înfruptă (mai mult sau mai puțin conștient) și dintr-o altă religie monoteistă.
Ei bine, lucrurile merg într-o inerție a vieții până când protagonistul nostru ajunge la concluzia că s-ar însura. Brusc își amintește de fosta lui iubire – Lidia – baptistă ce locuiește în America. El nu mai era demult baptist, însă – la sfat cu prietenii din Israel – crede că e plauzibilă reașezarea în matca dintâi. În fond, căsătoria merită orice sacrificiu, inclusiv transconfesionalismul.
Iată detalii citate de autor cu ocazia lansării de la librăria Galaxia Gutenberg din Oradea și care, fără îndoială, ne suscită interesul. Sunt și eu curios de deznodământ și de felul în care se construiește întreaga ficțiune. Sesizez totuși o ironie a naratorului, iar în Samuel „căutătorul” observ o doză îngrijorătoare de o superficialitate. Mi se pare că avem de-a face cu un personaj frivol, nestatornicit din punct de vedere spiritual, labil în ultimă instanță, dar care pare a fi totuși simpatic. Întă o dată, salutăm aplecarea unui scriitor de anvergura lui Ioan T. Morar asupra unei teme delicate și exotice.

2 Comments »

Încă o revoluție… industrială!

gmocan : 27 aprilie 2016 17:23 : Video

Este cea de-a patra! Mai fuseră trei, însă aceasta se anunță cu adevărat… revoluționară. După cum puteți viziona, această mișcare către mai bine este minuțios programată. În pitoreasca Elveție, mai exact la Davos, mințile luminate ale planetei s-au întâlnit (din nou) pentru a stabili detaliile. Noile cercetări sunt puse în slujba omului tot mai fragil și pretențios. Problemele fizice, emoționale și sociale sunt „citite” în cheie pragmatică. Se încearcă rezolvarea lor definitivă și mijesc parcă zorii unei alte lumi. Ceea ce n-au reușit sistemele politice ale ultimelor secole va reuși, din câte ni se promite, această conjugare de forțe ale inteligenței.
Cel care ne livrează această analiză este Dacian Palladi. Absolvent de studii juridice, cu o experiență suficientă ca procuror și, actualmente, consultant în afaceri, Dacian reușește să pună în mai puțin de zece minute întreaga poveste. O face într-un stil accesibil și dinamic, îmbinând rigoarea cu ironia. Discursul reușește să suscite întrebări și să țină mintea alertă, oferind totuși câteva rezoluții. Cum veți vedea, am putea mai degrabă să le numim precauții sau sfaturi înțelepte.
Mă bucur de prietenia acestui om. E o minte sclipitoare într-o inimă extrem de sensibilă. Un copil mare într-o lume haină și plină de prejudecăți. Dacian Palladi își trăiește creștinismul într-un mod evanghelic și demn. A-l avea în preajmă îți dă o stare de bine, o savoare a prieteniei și a lucrurilor de calitate. Cu sau fără a patra revoluție industrială, câtă vreme mai avem printre noi oameni lucizi și temători de Dumnezeu, totul va fi de bine. Și nu numai! Acest bine va ținti spre cel absolut, pentru care bine-am face să ne pregătim în fiecare zi!

3 Comments »

Catolicismul și ortodoxia la masa rotundă

gmocan : 13 februarie 2016 23:21 : Anunțuri, Video

După aproape un mileniu, Papa Francisc și Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse au avut o întâlnire istorică. După cum știm, niciun papă n-a fost primit într-o vizită oficială în Rusia de secole, iar acum capul Bisericii Ortodoxe acceptă întrevederea. Oare ce se ascunde în spatele fotografiilor și a declarațiilor? Oare ecumenismul creștin devine atât de stringent în noua constelație religioasă? Oare bisericile istorice resimt reculul musulman în adevărata lui înverșunare? Iată întrebări pe cât de legitime pe atât de contrariante.
Și totuși, urmare a discuțiilor dintre cei doi, ne-au parvenit câteva concluzii. Dintre acestea spicuim:
– suntem divizați de rănile provocate de conflicte dintr-un trecut îndepărtat sau recent, de divergențe, moștenite de la strămoșii noștri, în înțelegerea și explicarea credinței noastre în Dumnezeu.
– deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului. Conștienți că rămân numeroase obstacole de depășit, sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie la restabilirea acestei unități dorite de Dumnezeu, pentru care S-a rugat Isus Hristos.
– nu suntem concurenți, ci frați: de la această concepți să purceadă toate acțiunile noastre unul față de celălalt și față de restul lumii exterioare.
– sperăm că întâlnirea noastră va contribui, de asemenea, la reconciliere acolo unde există tensiuni între greco-catolici.
Desigur, sunt și alte concluzii care au rezultat în urma întrevederii. Cei doi s-au referit și la provocările contemporane, schițând oarecum un răspuns comun. Presiunea socio-politică a lumii în care trăim pune o presiune uriașă asupra creștinismului istoric, iar acest eveniment ar trebui înțeles în această cheie. Mi-e greu să cred că este vorba de ceva ezoteric sau conspirativ. Poate mai degrabă avem de-a face cu spaima inerentă a marilor biserici în fața noilor prefaceri ale societății. Să ne așteptăm la acțiuni similare și de o mai mare amploare, într-o epocă în care diferențele confesionale par a se topi văzând cu ochiul liber. Vom trăi și vom vedea!

Leave a response »

Vremea colindelor

gmocan : 3 ianuarie 2016 7:58 : Video

Deși trecurăm în 2016 nu oprim colinda. Tradițional, până la Botezul Domnului proclamarea Nașterii n-ar trebui să contenească. A colinda e frumos și românesc. Sunt convins că detaliile acestor cântece ajung mai direct la subiect decât multe predici. Marile evenimente ale istoriei se pretează mai degrabă stilului poetic și muzical, decât celui discursiv și dogmatic.
Tocmai de aceea, pentru a întreține viu acest spirit, vă recomand un colaj de colinde în interpretarea Corului Madrigal. Iubitorii muzicii corale sigur le cunosc, dar merită reascultate. Pentru generația mai tânără, preocupată îndeobște de alte stiluri, poate fi o întâlnire inedită. O cufundare cu mintea și inima în aceste cântece face bine oricui.
Să ne ardă în suflet bucuria Nașterii lui Hristos până la mistuire. Să celebrăm cu puritate interioară acest eveniment care a făcut posibilă mântuirea noastră, a tuturor!

Leave a response »

Familia sub asediu

gmocan : 30 octombrie 2015 18:08 : Video

Săbiile se ascut când e vorba de moralitate. Bătălia devine tot mai subtilă, fronturile tot mai riscante. Trăim o vreme a diluțiilor, un timp în care adevărul și minciuna se amestecă îngrijorător. Valorile tradiționale sunt călcate în picioare, virtuțile sunt luate în derâdere, iar ca instituție familia este cea mai atacată. Ei bine, în fața unor asemenea provocări, cred din tot sufletul că trebuie să ne dăm mâna. Trebuie să ieșim din autismul nostru eclezial și – ca slujitori ai Bisericii – să acționăm împreună cu cei din mediul laic. Avem printre noi intelectuali bine poziționați social, unii chiar cu un impact considerabil în viața cetății. De ce n-am face front comun, acționând toți în aceeași direcție?! De ce n-am fi mai puțin sensibili la detaliile confesionale și, în privința marilor provocări, să acționăm împreună?!
Unul dintre exemplele lăudabile în această privință e Virgiliu Gheorghe. Gânditor ortodox specializat în bioetică, omul acesta a reușit în ultimii ani să fie tot mai vizibil. Deși detestă întreaga cultură a spectacolului, se impune totuși prin oridinalitate și seriozitatea ideilor. A scris câteva cărți esențiale despre influența mass-mediei asupra minții umane, dar s-a aplecat cu profesionlism și asupra maladiei timpului nostru: pornografia. Participă activ la conferințe de specialitate și se vulgarizează într-o manieră foarte eficientă.
Materialul ce vi-l propun aduce în prim plan viața de familie, dimpreună cu provocările ei contemporane. Lovită în fel și chip, familia se află într-o postură ingrată din punct de vedere conceptual. În varianta ei biblică și tradițională, ea riscă să devină minoritară, și asta într-o Europă ce se declară creștină. Ce este de făcut? Există oare soluții magice? De unde ar trebui să apucăm lucrurile și pe care temelii ar trebui să construim? Probabil sunt întrebări prea grele și prea multe. Până una-alta, discursul de mai jos pune corect problema. Or, ca la matematică, o problemă bine pusă are șanse reale de rezolvare. Să nu pregetăm în a vorbi despre valorile familiei, pentru că fiecare o facem într-un mod unic. Să depunem mărturie despre valori absolute chiar într-o lume relativă cum este cea în care viețuim.

Leave a response »

Tribunul și bocitorii lui

gmocan : 16 septembrie 2015 23:52 : Video

Trebuia să-mi imaginez că așa se va întâmpla. Trebuia să-mi fie clar că până și Vadim Tudor se va bucura, după moarte, de panegirice. Discursul ditirambic ce învăluie mass-media acestor zile dezgustă orice român de bun simț, nu doar pe cei cu o brumă de cultură. Suntem martorii unor elogii emfatice, a unor laude puțin spus exagerate și a unor figuri spășite care mimează durerea supremă. Parcă ar fi vorba de un erou naținal, de un creator genial sau de un lider de neînlocuit. O resemnare închipuită citești pe fețele multora și un spectacol jalnic de proslăvire.
Până mai ieri nu știau pe unde să se ascundă de Tribun, acum îl ridică-n slăvi. Dar înțeleg oarecum: Vadim e mai confortabil mort decât viu (și activ).
O amnezie suspectă năpădește minți aparent luminate. Brusc Vadim ne apare ca întruchiparea naționalistului perfect, poetul nepereche și enciclopedistul maxim. Nu mai punem la socoteală istoricul jalnic al acestui personaj. Odele înălțate în cinstea lui Ceaușescu, invectivele ce le rostea în dreapta și-n stânga, oportunismul politic și lipsa de caracter sunt trecute sub tăcere. Dar cum să lauzi pe cineva de care ți-era jenă până acum câteva zile? Cum să inventezi un personaj care să se substituie celui real? Din ce străfunduri ale ființei vin aceste perversități? Sau dacă-l cosmetizăm postmortem rezolvăm ceva?
Dar bine că mai sunt și oameni lucizi printre noi. Deși nu întotdeauna agreez cu dl. Cristian Tudor Popescu, în intervenția de la Digi TV mi s-a părut corect. A fost acid, într-adevăr, dar cum puteai să fi altfel după ce s-a petrecut în aceste zile?! E cât se poate de clar că Tribunul nu ne-a făcut cinste nici înainte, nici după Revoluție. Dacă n-a avut probleme psihice, atunci multă răutate trebuie să fi adunat în sufletul lui. Mari frustrări trebuie să fii avut bietul de el dacă, oricine i se opunea, devenea indezirabil. Doar cine a mai auzit injurii și blestemății vecine cu nebunie ca din gura Tribunului?!
Dar românul e om bun (a se citi naiv!). Mulți vor spune de-a lungul anilor că a avut gură spurcată, dar suflet imaculat. Că a făcut atâta bine la nevoiași, că s-a emoționat în fața suferinței altora sau că și-a idolatrizat fiicele. Pe de altă parte, când afli că a lăsat în urmă o avere de milioane de euro (nu neapărat în bani), îți vine să te îndoiești de filantropia lui. Mascaradă ieftină și laudă de sine până la cer; o infatuare dezgustătoare și trecută de orice limită. Iar cât despre memoria sa de elefant, nu mai știu cine spunea „să te ferească Dumnezeu de oameni care au doar memorie”.
O viață irosită, chiar dacă se încheie cu moartea… la cafea. Ocazii în care, în loc să se îndrepte, se înfiera mai tare. Mereu Tribunul a știut să folosească numele lui Dumnezeu și credința strămoșească, dar întotdeauna în mod ipocrit. Toate cele esențiale și frumoase au trecut pe lângă el, pentru că n-au găsit un teren fertil. Neghina însă a prins rădăcini grozave. Și, după cum spune Scriptura, „ce seamănă omul, aceea va secera” (și nu dau acestui citat doar o interprtare escatologică). Așa că, bocitorii de ocazie se pot opri. Deja ne-au convins despre ce și cum. Ajunge câtă bătaie de joc am primit în aceste zile, e bine să se păstreze pentru alte personaje. Iar cei care mai au încă bun simț și speranță, să se bucure sincer că nu se nasc numai Vadimi pe lumea asta. Doamne, mulțam!

2 Comments »

Care mafie penticostală? Să fim serioși!

gmocan : 1 septembrie 2015 0:25 : Video

Sunt stupefiat. Am vizionat de câteva ori materialul de mai jos. Îmi impun să nu mă mai mir de nimic, dar parcă nu-mi vine-a crede că în România anului 2015 este posibilă o asemenea enormitate. Din câte știu, Cultul Penticostal n-a mai fost pus într-o asemenea „lumină” la nivel mediatic. Atacuri au mai fost, dar destul de punctuale și unele chiar puerile. Acum însă lucrurile ating o altă cotă, un fel de apogeu al prostului gust și al răutății. Jurnaliști de carton, făpturi care imaginează dincolo de orice limită, încearcă să ne convingă de faptul că penticostalismul este o făcătură, un fel de cancer social, o zonă dubioasă de care e bine să te păzești. Aflăm că devoțiunea penticostală, predicile și întreaga imagine a unui cult legal recunoscut în România nu sunt decât un fel de spoială. Că, de fapt, în spatele acestor manifestări se ascund afaceri dubioase și influențe diabolice. Penticostalismul ne apare dintr-o dată ca o mișcare la umbra căreia o grămadă de impostori și neaveniți își fac mendrele. Nimic sfânt și serios în toată povestea asta, ba dimpotrivă o serie întreagă de suspiciuni care mai de care mai grozavă. În acest amestec halucinant, realizatorii folosesc și imaginea unor pastori baptiși (dintre care cel mai „vizibil” este Ben-Oni Ardelean), ceea ce dovedește o mai mare ignoranță și superficialitate.
Ce trebuie să înțeleagă publicul din toată prezentarea? Cred că, în primul rând, oamenilor trebuie să li se confirme încă o dată cât de nocivă este coabitarea dintre religie și politică. Să mai afle că penticostalii (implicit neoprotestanții) sunt capabili de orice compromis pentru a-și atinge scopurile imediate. Totul este pus sub semnul unei masonerii diabolice, a unei mafii scabroase care nu face altceva decât să manipuleze oameni politici. Atacurile se îndreaptă, indirect, spre dreapta politicii românești, atingând inclusiv imaginea actualului președinte. Totul e bine ticluit, dacă ne gândim că majoritatea privitorilor sunt superficiali și subiectivi. Pare credibil să auzi informații picante despre o mișcare religioasă minoritară, nu-i așa?!
Așdar! Ca pastor penticostal cu deschideri spre dialogul interconfesional, mă declar indignat de acest derapaj. Probabil nu contează ce simt eu, dar am dreptul să-mi afirm poziția cu decență și claritate. Admit că unii lideri penticostali, de-a lungul democrației noastre, au cedat unor anumite forme de compromis cu spațiul politic. Admit că unii credincioși penticostali nu se comportă demn față de numele ce-l poartă. Și, dacă mai era cazul, admit că nu suntem foarte bine adaptați la noile provocări ale postmodernismului. Ne străduim totuși, prin toate mijloacele, să ne educăm enoriașii pe calea cea bună. Credem în virtuți pe care le aplicăm la noi, la familiile noastre și oriunde influența noastră contează. Dar de aici și până la a spune că totul este contaminat, că penticostalismul este antisocial și un focar al răului, deja e prea mult. Majoritatea credincioșilor noștri sunt serioși în credința lor și se străduiesc. Știm, mai ales din interior, că încă e loc de reformă și progres, dar asta nu înseamnă că dominanta este coruptă.
În concluzie, cred că puseuri de felul acesta ne readuc aminte de prețul pe care trebuie să-l plătim într-o țară majoritar ortodoxă. Oprobiul public la care este expus neoprotestantismul în general și penticostalismul în special trebuie citit în această cheie minoritară. Pentru că ce poate fi mai interesant decât niște informații picante despre o confesiune (încă) exotică în spațiul românesc?! Și dacă mai adaugi la asta și diaspora română (cu precădere cea americană), deja ghiveciul pare mai gustos… Înfometați după produse mediatice, chiar și oamenii serioși ai acestei nații pot mușca momeala, fără să o mai digere. A generaliza și a fi superficial sunt două din tendințele cu care ne naștem. Prin urmare, nu mă solidarizez cu nimic dubios sau coruptibil din spațiul confesional în care mă mișc, dar nici nu admit ca oameni care nu ne cunosc să arunce cu noroi. E inadmisibil atât din punct de vedere uman, cât și din punct de vedere jurnalistic!

51 Comments »
« Pagina 1 »
2 comments on “Video
  1. Dani C spune:

    l-am urmarit pe iulian la tv de mai multe ori si vreau sa spun fara frica de a gresi ca daca tara asta ar mai avea cateva sute, poate mii de tineri, lumea ar fi intoarsa pe dos, asta in sensul bun, pozitiv! Este un crestin autentic, unul care-si implineste vocatia si chemarea. Oare noi de ce nu i-am urma exemplul? Doamne ajuta-ne………………… Amin!

    • gmocan spune:

      Fiecare putem să-i urmăm exemplul, în felul noastru. Fiecare avem o chemare specială din partea lui Dumnezeu, rămâne doar s-o fructificăm. Exemplul lui Iulian trebuie să aibă un efect încurajator pentru noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*