Eticheta

teologi catolici

t

Rugăciunea săptămânii (116)

Isuse drag! Nu vreau să cunosc înțelepciunea lumii; nu vreau să știu cum sunt făuriți fulgii de zăpadă, sau unde se ascunde întunericul, sau unde se naște gheața; sau de ce aurul cade pe pământ în mod pământesc, iar focul se înalță spre cer în mod ceresc; nu vreau să cunosc literatura și știința sau universul cu patru dimensiuni în care trăim; nu vreau să știu lungimea universului în ani-lumină;...

Cărțile Bibliei: 2Timotei

Nu avem nicio indicație directă că 2Timotei a fost scrisă după Tit și 1Timotei. Și chiar dacă din punct de vedere stilistic li se aseamănă foarte mult, ea nu se ocupă totuși de structura eclezială, tema centrală a primelor două. (…) Corpul scrisorii (1.6-4.18) din 2Timotei este cu circa 20% mai scurt decât cel din 1Timotei, iar conținutul este mai omogen. Ține cont de personalitatea și situația...

Cum a învățat Isus?

Isus nu învăța așa cum o făceau de obicei învățătorii Legii, ci, în primul rând, printr-o bună cunoaștere a inimii omului, al cărui limbaj îl vorbește: în tot ce spune primează imaginile, metaforele, nu abstracțiunile. Era pătruns de adevărul biblic potrivit căruia valoarea supremă revine inimii, adică centrului dinamic al persoanei, în care, dincolo de disocierile dintre inteligență și voință...

Iubirea veghetoare a lui Dumnezeu

Când este o mamă mai mult lângă copilul ei? Noaptea, când acesta este bolnav. Întunericul e deplin, pentru ca micuțul adorat să-și găsească mai ușor somnul. Cea mai slabă lumină a fost și ea discret acoperită. Copilul nu-și vede mama, e adevărat; la întunericul ce-l înconjoară se adaugă inconștiența și delirul. Dar chiar când nu e în stare să o recunoască, atunci mama e aproape de el; ea, mama...

Practica pietății private

Actul inițial al zilei, urmărind practica pietății private, este să oferi lui Dumnezeu toate gândurile, vorbele și faptele care vor umple acea zi, pentru ca totul să capete, în Isus Hristos, o valoare supranaturală și să-L slujească pe Dumnezeu sau cel puțin să-L preamărească într-un fel oarecare. Oferta tăcută își are valoare ei, fără îndoială, dar ea cere din partea celui dornic să progreseze...

Rugăciunea săptămânii (111)

Doamne Isuse, dă-mi tăria să fiu din ce în ce mai umil și să Te iubesc tot mai mult. Doamne Isuse, îndepărtează de mine – dacă mi-ai îngădui să Ți-o cer – ocaziile de-a săvârși păcate veniale. Doamne Dumnezeule, nu lăsa să se șteargă în mine sentimentele pe care uneori le am față de Tine, atunci când mă ajuți să Te iubesc. Stăpâne, potolește în minte simțămintele care m-ar putea abate de la Calea...

ÎNVIEREA – „un salt calitativ radical”

Să ne întrebăm acum încă o dată, în rezumat, ce fel de întâlnire a fost aceea cu Domnul înviat. Sunt importante următoarele distincții: Isus nu este cineva care s-a întors în viața biologică obișnuită și care, după aceea, conform legilor biologiei, ar fi trebuit într-o zi să moară din nou; Isus nu este o nălucă (un „duh”). Aceasta înseamnă: El nu este cineva care, în realitate, aparține lumii...

Momentele zilei: SEARA

Și seara are o taină. Ziua se sfârșește; omul se pregătește să intre în tăcerea somnului. Dimineața a fost plină de sentimentul forței reînnoite; seara, viața e ostenită și caută odihnă. De-a lungul ei răsună taina ultimului sfârșit, al morții. În timpul zilei nu o percepem de regulă, căci lăuntrul nostru e plin de imaginile vieții prezente, e încordat de dorințe și planuri pentru vremurile...

Momentele zilei: AMIAZA

Între început și ajungerea-la-odihnă respiră, pe creasta zilei, o clipă minunată: miezul zilei. Acolo viața nu privește în viitor, căci nu se zorește. Declinul încă nu a început, așa că nu privește nici înapoi spre trecut. Ea stă, dar nu e ostenită, ci plină de întreaga forță a mersului. Se află în pur prezent. Iar privirea îi ajunge până departe și până în adânc. Cât de bogată e clipa amiezii...

Momentele zilei: DIMINEAȚA

Chipul dimineții strălucește mai puternic și mai senin decât toate ceasurile. El este începutul. Taina nașterii se reînnoiește în fiecare dimineață. Venim din somnul în care viața noastră a întinerit și simțim că: Trăim! Suntem! Această ființă nou trăită se preface în rugăciune. Se îndreaptă spre El, spre Cel de la care vine: „Doamne, tu m-ai creat; îți mulțumesc că îmi îngădui să fiu, să trăiesc...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.