Categoria

Citate

C

Augustin și cântecele Bisericii

Câteodată însă, ferindu-mă în mod exagerat să nu cad în această ispită, păcătuiesc de prea mult severitate; se întâmplă în astfel de momente să nu doresc altceva decât să alung din urechile mele, și chiar din Biserică, orice melodie a acestor dulci cântări de care sunt însoțiți Psalmii lui David; mi se pare atunci mai sigur de urmat sfatul pe care, îmi amintesc, îl dădea adesea Atanasie...

„Ție să-Ți fie închinate toate!”

Ascultă, Doamne, rugăciunea mea, pentru ca sufletul meu să nu-și slăbească puterile sub dojana Ta și să nu mă vlăguiesc în a mărturisi în fața Ta milostivirile Tale, prin care ai binevoit să mă smulgi de pe toate întunecatele mele căi. Fă să găsesc în Tine plăceri mai mari decât toate ispitele cărora mă supuneam, să Te iubesc mai presus de orice și să strâng în brațe mâna Ta cu întreg adâncul...

Tainele și frumusețea rugăciunii

Rugăciunea nu stă numai în repetarea unor cuvinte, ci în mișcări spre Ființa [dumnezeiască] țâșnind din adâncurile inteligenței. Meditând necontenit la ele, gândirea e din când în când transformată privindu-le plină de mirare, mișcările ei fiind unite cu Duhul, și Îl scrutează pe Dumnezeu îndeaproape în chip de nespus. Fericit cel care știe să stea necontenit la ușa Lui fiindcă nu va fi rușinat...

Din țara patimilor în casa tatălui

Să stăm departe de pășunea cea rea, adică de reaua obișnuință, să fugim din țara patimilor, care este necredința, pofta cea nesăturată și necumpătarea, în care se află o foame foarte mare de cele bune, și patimi mai rele decât foamea. Să alergăm către Tatăl nestricăciunii, căci Dătătorul vieții, mergând pe calea vieții prin virtuți. Căci acolo [pe cale] îl vom afla ieșind în întâmpinarea noastră...

Procesul de la Praga

Timp de decenii, expresia „procesul de la Praga“ a evocat, în mod bizar, singurul proces „spectaculos“, cel al liderilor comunişti. Acesta a început, la 20 noiembrie 1952, ca un proces al „conducerii centrului conspirativ îndreptat împotriva statului, în frunte cu Rudolf Slánský“, secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac (PCC). La 27 noiembrie 1952, tribunalul avea să pronunţe...

„Cartea Psalmilor este o vistierie obștească de învățături bune”

Cartea Psalmilor a cuprins în sine ceea ce este folositor din toate: profețește cele viitoare, ne aduce aminte de faptele istorice, dă legi pentru viață, ne învață cele care trebuie făcute. Astfel încât, ca să spun pe scurt, Cartea Psalmilor este o vistierie obștească de învățături bune, descoperind fiecăruia, după sârguința lui, ceea ce i se potrivește. Căci tămăduiește rănile vechi ale...

„Noiembrie”

Afară bate vântul și plouă ne-ncetat în stoluri zboară corbii ce mult noroi e-n sat; iar prin orașe ploaia din streșini plânge greu, așa când fac păcate, aș vrea să plâng și eu.   Ies apele, duc poduri, pustiu e pe hotar e ziua tot mai mică și soare-i tot mai rar…   Mi-e silă de noroaie, mi-e frică de păcat… ajută-mă Isuse și ține-mă curat! Ferește-mă de rău, fă-mi sufletul...

Despre apostolul Ioan, cu respect

Căci fiul tunetului, cel iubit de Hristos, stâlpul bisericilor din întreaga lume, cel care are cheile cerului, cel care a băut paharul lui Hristos și cu botezul Lui s-a botezat, cel care s-a plecat pe pieptul Stăpânului cu multă îndrăzneală, acesta vine acum la noi. Nu intră pentru a juca o piesă, nu cu fața acoperită cu o mască, nici suindu-se pe o scenă, nici săltând în orchestră, nici...

Adânca tăcere a întâlnirii-despărțire

Tata era un om liniștit, tăcut, și ne vorbeam puțin unul altuia. În ziua de Paște, i s-a făcut rău, așa că se întinsese pe pat. M-am așezat lângă el și, pentru prima oară în viața noastră, ne-am vorbit cu o sinceritate totală. Semnificația celor spuse nu stătea în cuvinte, ci în deschiderea minții și a inimii; porțile s-au deschis. Tăcerea era tot atât de deschisă și profundă precum cuvintele...

Viața ca o ciornă!

Pavel spune într-una din epistole că trebuie să ne zorim să trăim deoarece timpul este amăgitor. Este oare timpul amăgitor cu adevărat? Nu trăim noi oare toate zilele vieții noastre ca și cum am scrie în grabă, neîngrijit, o ciornă a vieții pe care eventual o vom copia pe curat într-o bună zi, mai târziu?! Ca și cum ne-am mulțumi să strângem laolaltă tot felul de materiale, rămânând ca abia mai...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.