Categoria

Citate

C

Primăvara ca parabolă a harului

Ceea ce obișnuiește să facă puterea primăverii cu firea pământului face și harul cu sufletul prin curăție. Puterea primăverii face să odrăslească până și fragedele rădăcini care cresc prin văi, încălzind pământul ca focul un cazan, ca să scoată din el comorile de verdeață pe care Dumnezeu le-a sădit în firea pământului ca să se bucure făptura spre slava Lui. În același fel și harul pricinuiește...

Pocăința cea lucrătoare

Când ne gândim la pocăință, vedem mereu imaginea obscură sau cenușie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat și de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de viața care ne-a fost dată. Aceasta este doar o parte a pocăinței, mai bine zis, trebuie să fie doar o clipă a ei. Pocăința trebuie să crească în bucurie și lucrare...

Cât se zice ”ASTĂZI”!

Ajunarea este momentul în care, cu putere îndoită, încă o dată, trebuie să cugetăm asupra vieții și asupra noastră. Asupra vieții – așa cum a gândit-o Domnul pentru noi – și asupra noastră – ce am făcut noi cu această viață. În asta constă pocăința – în a măsura distanța dintre ceea ce a pus la cale Domnul și ceea ce am înfăptuit noi; dintre ceea ce ne-a fost hărăzit și ceea ce am împlinit sau nu...

Ce este Occidentul?

În lumina a ceea ce am învățat în urma unui efort îndelungat, cred că morfogeneza culturală a Occidentului poate fi structurată, în ciuda întregii sale complexități, în cinci evenimente esențiale: Inventarea Cetății, a libertății subordonate legii, a științei și a școlii realizată de greci; Inventarea dreptului, a proprietății private, a „persoanei” și a umanismului realizată de romani; Revoluția...

Istoria unei capodopere

Vasili Grossman (1905-1964), scriitor rus ce s-a intersectat cu Hrușciov, este la fel de spectaculos precum opera lui. Prima carte – Pentru o cauză dreaptă – a fost scrisă fără nădejdea publicării, ba chiar a fost urmată de repercursiuni. Profesorul Ion Ianoși, cu erudiția deja știută, ne prezintă cu multă delicatețe acest drum sinuos… Prima „carte” a dilogiei, Pentru o cauză...

Patimile precum iarba

Cât timp sufletul este îngropat în patimile pământești, patimile lui răsărind ca iarba din dorința trupului se răspândesc, avându-și existența unele prin altele și apărând una peste alta. După cum iarba este cea mai prolifică dintre plante și niciodată creșterea ei nu încetează, ci întotdeauna sfârșitul primei existențe se face începutul celei următoare, asemenea este și firea păcatelor: urmează...

Întâi rugăciunea, apoi crezurile

Chiar și cel mai vajnic apărător al importanței cruciale a crezurilor și mărturisirilor de credință pentru viața Bisericii ar fi obligat să recunoască faptul că în toate tipurile de cărți sfinte rugăciunea trebuie considerată cu mult superioară crezului. Această recunoaștere este valabilă în ciuda prezenței în Noul Testament a unor fragmente ce par citate din crezuri creștine timpurii sau din...

Întrebarea săptămânii (42)

Dar dacă această împărăție blajină, acest cerc deschis, aceste dealuri și păduri inundate de lumina soarelui, această laudă a culorilor, a frumuseții și a luminii, nu sunt altceva decât revelarea a ceea ce este dincolo de moarte: o fereastră spre eternitate?
(Alexander Schmemann)

Fericirea și moartea

Frica de moarte vine din prea multă agitație și neliniște, nu din fericire. Când ne agităm prea mult și ne reamintim brusc de moarte, ni se pare cu totul absurdă, oribilă. Dar atunci când ajungem la pace și la fericire, privim moartea și o acceptăm într-o altă manieră. Pentru că moartea se află la un nivel mult mai înalt și pare înfricoșătoare doar atunci când este asociată frământărilor lipsite...

„Spiritualitatea întâlnită în biserică mă sperie…”

O credință puternică diminuează intensitatea problemelor. În acele rare momente, când prin religie se ajunge la Dumnezeu, nu mai există probleme, deoarece Dumnezeu nu este o poarte a lumii. În acele momente, lumea însăși devine viață în Dumnezeu, întâlnire și comuniune cu El. Lumea nu devine Dumnezeu, ci o viață fericită și îmbelșugată cu Dumnezeu. Aceasta este mântuirea lumii pregătită de către...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.