Categoria

Citate

C

Despre (i)legitimitatea dialogului

Sunt tot mai convins de faptul că nimic, absolut nimic nu se realizează, nu se soluționează prin discuții, dispute, dezbateri – o aberație a zilelor noastre. Îți vine greu să-ți imaginezi pe Tolstoi, Rembrandt sau Shakespeare la vreun colocviu dedicat tendințelor artei contemporane. Tot ce convinge sau îi convertește pe ceilalți se dezvoltă în singurătate, într-o liniște creativă, niciodată în...

Rugăciunea săptămânii (116)

Isuse drag! Nu vreau să cunosc înțelepciunea lumii; nu vreau să știu cum sunt făuriți fulgii de zăpadă, sau unde se ascunde întunericul, sau unde se naște gheața; sau de ce aurul cade pe pământ în mod pământesc, iar focul se înalță spre cer în mod ceresc; nu vreau să cunosc literatura și știința sau universul cu patru dimensiuni în care trăim; nu vreau să știu lungimea universului în ani-lumină;...

Recursul la filosofie: creștinismul primar

Primele secole ale erei noastre sunt marcate de apariția și afirmarea creștinismului. Nevoia firească de expansiune a creştinismului a impus cu necesitate contactul cu lumea păgână şi cu fondul ei cultural. Primii apărători ai creştinismului se aflau într-o situaţie delicată: pe de o parte, se temeau să nu degradeze credinţa întemeiată pe revelaţie prin apelul la filosofie, pe de alta, erau...

Rugăciunea săptămânii (115)

În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând. Azima rugăciunii n-o vei avea la cină, Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină Ce-mi pâlpâia alt-dată în candela din gând.   Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-Ți oferi Să-Ți stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara Și de puținul suflet ce îl păstram ca seara Să am, ca tot creștinul, cu ce Te omeni.   Aș vrea să-Ți pot întinde un...

Rugăciunea săptămânii (114)

Ție Îți voi mulțumi, Doamne Împărate, și pe Tine Te voi lăuda, Mântuitorul meu, numelui Tău îi voi mulțumi, Dumnezeule, că acoperământ și ajutor mi Te-ai făcut: Te mi-ai scăpat trupul de la pieire, din lațul limbii clevetitoare și de buzele celor ce meșteresc minciuna; în fața celor ce mă împresoară Tu Te-ai făcut sprijinul meu și m-ai scăpat – după îmbelșugarea milei Tale și a numelui Tău – din...

Valoarea prieteniei

Multe să-ți fie legăturile cu oamenii, dar, ca sfetnici, unul dintr-o mie. Dacă vrei să-ți faci un prieten, pune-l mai întâi la încercare și nu te grăbi să i te destăinui; căci îți e prieten atât cât îi este lui bine, dar la vreme de-ncercare nu-ți va rămâne alături: prieten care-ți devine dușman și care dă pe față o ceartă spre rușinea ta. (…) Un prieten credincios e un sprijin puternic:...

Demnitățile publice și (ne)adevărul

Cu cât urcăm mai sus pe treapta demnităţilor, cu atât ne îndepărtăm mai mult de adevăr pentru că oamenii se tem să-i rănească pe cei a căror afecţiune le este utilă şi a căror aversiune este periculoasă. Un prinţ va fi de poveste în toată Europa, numai el singur nu va şti nimic: a spune adevărul este folositor pentru cel căruia i se spune, dar dezavantajos pentru cei care-l spun pentru că se fac...

Rugăciunea săptămânii (113)

O, Dumnezeule, îndură-Te de mine rătăcitul și sădește frica Ta în inima mea, ca să fug de lume potrivit poruncilor Tale, să am ură față de ea și să mă adun în mine cu înțelepciune. Și nu mă lăsa, Hristoase, să rătăcesc în mijlocul ei, pentru că numai pe Tine Te iubesc, deși nu Te-am iubit încă, și numai de la Tine aștept să pot păzi poruncile fiind cu totul în patimi și necunoscându-Te. Căci cine...

„Printre ruinele neamului omenesc”

Câtă forță sufletească în a sta drept printre ruinele neamului omenesc și a nu zace prăbușit alături de aceia care nu au credință în Dumnezeu! Trebuie mai degrabă să ne felicităm și să îmbrățișăm darurile prezente, fiindcă, atâta vreme cât noi ne afirmăm cu tărie credința și, suferind pentru Hristos, mergem pe calea îngustă a Lui, vom primi răsplata acestei vieți întru credință, El însușii fiind...

Soarele cunoașterii și bezna ignoranței

Aș fi vrut să fiu în putere să trâmbițez ca din gură, stând pe cele mai înalte piscuri, și să trimit graiurile cumpătării ca o lege de tunet în toată lumea, ca să fie spre mărturie pentru toți care pervertesc adevărul. Dar nu este cu putință acest lucru pentru că sunt om cu viață scurtă și neînsemnat cu vârsta, firav în privința vocii și smerit, pe de altă parte, cu sufletul frământat în păcate...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.