Categoria

Citate

C

Biserica și erezia

Pe vremea când în întreaga lume străluceau bisericile ca niște luciferi luminoși și pe când credința în Mântuitorul și Domnul nostru Iisus Hristos pătrundea biruitor la toate popoarele, diavolul, dușmanul binelui, care totdeauna s-a împotrivit adevărului și care a fost vrăjmaș neîmpăcat al mântuirii omului, a născocit tot felul de curse împotriva Bisericii. Dacă altădată a pus la cale împotriva...

Fascinați de Dumnezeul Scripturii

Tendința oamenilor este de a trece cu vederea lucrurile pe care le au în mod constant înaintea ochilor. De multe ori punem prea puțin preț pe copacii înfrunziți, pe minunatele apusuri de soare sau pe valurile mării care izbesc cu putere țărmul, atunci când le vedem zi de zi. În același fel, atunci când citim Noul Testament avem tendința de a omite ceea ce spune Noul Testament despre Dumnezeu...

Neobositul apostol al neamurilor

Pavel, acoperit cu lanțuri, cu urme de lovituri de bici, cu răni, era mai strălucitor decât cei care aveau porfiră și coroană. Că era mai strălucitor, că spusele mele nu-s o lăudăroșenie, au arătat hainele lui. Pune peste bolnavi mii și mii de coroane de aur și tot atâtea haine de porfiră, și nu vei putea micșora deloc fierbințeala bolii! Dar, când se apropiau de trupurile celor bolnavi hainele...

Despre o frecventă preocupare pastorală: CATEHIZAREA

Stăruie în cateheze! Chiar dacă vor ține multă vreme cuvântările noastre, totuși mintea ta să nu obosească vreodată! Primești arme contra puterii celei potrivnice; primești arme contra ereziilor, contra iudeilor, samarinenilor și păgânilor. Ai mulți dușmani, dar ai multe săgeți! Contra multora trebuie să-ți îndrepți sulița. Ai nevoie să înveți cum să arunci cu sulița în elin, cum să te lupți cu...

Când moartea prețuiește mai mult decât viața

Dacă viața e plină de povară, sfârșitul ei este fără îndoială o ușurare. Ușurarea reprezintă, la rândul său, un bine; moartea pune capăt tuturor relelor, așadar moartea este un bine. Nu altfel s-a bucurat Simeon, căruia i se vestise că „nu va vedea moartea până nu-L va vedea pe Hristosul Domnului” (Lc 2,26). Și când părinții L-au adus în templu, La primit în brațele sale și a zis: „Acum...

Învierea trupului și parabola statuii

Istoria cu trupul este asemenea istoriei unei statui. Se întâmplă că după ce un meșter iscusit face o statuie foarte frumoasă, cu părțile simetrice, din aur sau din alt material, s-o retopească. Aceasta pentru că, văzând-o un om rău, ros de invidie, care n-a suportat strălucirea ei, s-o vatăme și să culeagă rodul zadarnic al invidiei. Dar meșterul, preaînțelepte Aglaofon, vrând ca lucrul făcut cu...

Învierea și Duhul

Moartea biologică și toate morțile parțiale care o precedă sunt de acum doar treceri spre Înviere, pentru că moartea spirituală, care le înglobează și pe care acestea o simbolizează, este desființată. De acum totul are sens, un sens veșnic. (…) Viața, lumina, Duhul țâșnesc de acum chiar prin moartea noastră, chiar prin neliniștea noastră. Mai adânc decât revolta sau decât disperarea noastră...

Învierea Lui și botezul nostru

Să omorâm cugetul trupului, care nu poate să se supună legii lui Dumnezeu, ca să se nască în noi puternic cugetul Duhului, prin Care ia naștere viața și pacea. Să ne înmormântăm cu Hristos, Care a murit pentru noi, ca să și înviem împreună cu Cel ce ne-a adus învierea. Pentru fiecare din faptele din viață este potrivit un anumit timp; un anumit timp pentru somn, un anumit timp pentru veghe; un...

Învierea lui Hristos: „simbolul și punctul de pornire al noii lumi”

Oamenii care au crezut cu putere în înviere, nu oameni care s-au compromis și au căutat doar o supraviețuire spirituală, au fost cei care s-au opus lui Cezar în primele secole ale erei creștine. O evlavie care vede în moarte momentul când „în sfârșit mergem acasă”, momentul când suntem „chemați la pacea eternă a lui Dumnezeu”, nu intră în conflict cu cei care vor să adapteze lumea pentru a se...

„Oare știi, Iosife, pe cine ai luat?”

Oare într-adevăr, cerând și luând, știi, Iosife, pe cine ai luat? Oare, venind la cruce, coborându-L pe Iisus, știi oare pe cine ai ținut în brațe? Dacă știi într-adevăr pe cine ții, acum ai devenit bogat! Și oare cum săvârșești această preaînfricoșătoare îngropare a trupului dumnezeiesc al lui Iisus? Vrednică de laudă e râvna ta, dar mai vrednic de laudă sufletul tău. Oare într-adevăr nu te...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.