Categoria

Citate

C

„Marșul destinului înaintând inexorabil”

Evreii erau, mai presus de orice, istorici și Biblia este în mod esențial o scriere istorică de la început până la sfârșit. Evreii și-au dezvoltat capacitatea de a scrie povestiri istorice concise și dramatice cu o jumătate de mileniu înaintea grecilor, și întrucât adăugau permanent elemente noi consemnărilor lor istorice, au ajuns la un simț profund al perspectivei istorice, pe care grecii nu l...

„Trenul este, probabil, de cel mai mare ajutor pentru gând”

  Dintre toate mijloacele de transport, trenul este, probabil, de cel mai mare ajutor pentru gând: priveliştile nu au potenţiala monotonie a celor văzute de pe vapor sau din avion, se mişcă suficient de repede, ca să nu ne enervăm, dar suficient de încet, ca să ne permită să identificăm obiectele. Oferă secvenţe scurte, însufleţite, de pe domenii private, lăsându-ne să vedem o femeie în...

„Nu țintiți spre succes!”

Nu țintiți spre succes, căci cu cât mai mult îl doriți și cu cât faceți din el un scop, cu atât mai mult îl veți rata. Căci succesul, asemenea fericirii, nu poate fi urmărit; el trebuie să urmeze, și chiar numai așa se și întâmplă, ca un efect secundar neintenționat, din acea dedicare a omului față de o cauză mai mare decât el însuși, sau ca un produs secundar al dăruirii de sine către o altă...

„Simt umilință profundă în fața misterului”

Iată o altă destăinuire a reputatului teolog evanghelic Jürgen Moltmann (pentru cea anterioară vezi AICI). Oservând fortărețele teologice în care nu puțini s-au cantonat, autorul își declină deschis „evadarea”. Își asumă o teologie a călătoriei, un itinerar mereu deschis și care-l fascinează tot mai mult… Prototipul meu este exodul poporului ales și aștept minunile teologice de pe Marea...

„Și teologii aparțin comuniunii sfinților!”

În prefața cărții Venirea lui Dumnezeu. Tratat de eshatologie creștină (Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2015), reputatul teolog Jürgen Moltmann vorbește despre sine. Într-o singură frază, probabil cel mai mare teolog evanghelic în viață își dezvăluie preocupările și, mai ales, stilul propriei teologhisiri. E un punct de vedere avizat și interesant, mai ales pentru cei care – studenți sau...

Ce este, totuși, Occidentul?

O întrebare aproape banală, dar care totuși merită luată în serios. Vă propun răspunsul pe care-l oferă Philippe Nemo, unul dintre cei mai învederați filozofi și sociologi francezi. Fragmentul este din lucrarea Ce este Occidentul?, publicată inițial în 2004, versiunea românească în 2008 (Cartier, Chișinău). În lumina a ceea ce am învățat în urma unui efort îndelungat, cred că morfogeneza...

Un trofeu al Învierii

Întâmplarea aceasta a fost povestită de Clement Alexandrinul (sec. II d.Hr.). Prin urmare, ea nu face parte din materialul canonic al Noului Testament, cu toate că se bucură de o largă acceptare din punct de vedere istoriografic. Versiunea pe care o reproduc este cea a lui Eusebiu de Cezareea (sec. IV d.Hr.), care a preluat textul lui Clement cu fidelitate. După cum veți observa, avem aici o...

Fiul și mama (și tata)

Ceea ce vă ofer nu e decât o pregustare. Preotul și clasicistul Ioan-Florin Florescu ne pune la dispoziție, prin intermediul Editurii Polirom, un Jurnal scoțian. Este retrospectiva ultimilor ani (începând cu 2011) când, sub auspicii sensibile, a părăsit România pentru a-și trăi propria diasporă scoțiană. Sunt în plină lectură a cărții, dar mi-a atras atenția felul cum își descrie relația cu mama...

Lumea noastră între „ce este” și „ce ar fi trebuit” să fie

Într-o lucrare ce poartă semnătura lui Alexander Baumgarten (vestit clasicist clujean) și care se intitulează 7 idei înrâuritore ale lui Aristotel (Humanitas, 2012), aflăm despre starea profundă a lumii în care trăim prin comparație cu proiectul ei antic. Scrise cu inima, aceste gânduri sunt deopotrivă confesive și analitice. Autorul se confundă cu veacul, încercând să-l recupereze prin lectura...

Rugăciunea săptămânii (99)

Doamne, grăbește, sârguiește, ajută-mi, sprijinește-mă și mă învrednicește să stau neostândit înaintea divanului Tău cel înfricoșat. Să nu biruiască păcatele mele cele mai multe decât nisipul mării adâncul iubirii Tale de oameni… Să nu ațipească, nici să nu adoarmă îngerul meu păzitor, iar noaptea să nu mi se arate ceva din cele spurcate ale zilei sau de după zi. (…) Dăruiește-mi mie...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.