Categoria

Eseuri

E

Cele 95 de teze: istorie și destin

500 de ani de la un gest. 31 octombrie 1517, ziua în care Martin Luther țintuia pe ușa catedralei din Wittenberg cele 95 de teze scrise în limba latină și așezate sub titlul: Disputatio pro declaratione virtutis indulgentiarum. Deși trimise inițial într-o scrisoare episcopului de Mainz și Magdenburg – Albrecht von Brandenburg -, acestea au devenit publice de îndată ce Luther n-a primit...

Cum se închinau evreii în Sinagogă și ce am moștenit noi din acea închinare?

Specificul închinării în Sinagogă a constat în trei elemente: lauda, rugăciunea și învățătura. Întrucât se consideră că modul în care Pavel înțelegea închinarea creștină, în special în Corint (1Cor. 12-14), include aceste aspecte, merită să revenim pentru a observa accentele principale. Lauda. Serviciul de deschidere pe tonul laudei corporative. Principiul talmudic ulterior este enunțat astfel:...

Discreția și frumusețea conceptului de închinare în Biblie

Deși în literatura biblică nu există nicio definire precisă a ceea ce înseamnă sau presupune închinarea înaintea lui Dumnezeu, se poate spune fără grijă că, în erele ambelor Testamente, închinarea își are originea în înțelegerea lui Dumnezeu drept Creator și Răscumpărător. Dumnezeu este aclamat ca Domnul suveran care a adus lumea în ființă (Rom. 4.17), Autorul tuturor lucrurilor existente (Rom...

Debutul iudaismului timpuriu

O dată plauzibilă, în jurul căreia a început să se cristalizeze iudaismul timpuriu, poate fi anul 167 î.Hr. În această perioadă este consemnată intrarea în Ierusalim a aghiotantului lui Antioh, pe nume Apoloniu (2Mac. 5.24-25), și profanarea Templului de către acesta. Este însă evident că pluralizarea radicală a iudaismului anterior lui Isus, al cărui simptom și rezultat este Isus, își are...

Fericit bărbatul…

Fericit bărbatul care n-a alunecat cu graiul și care nu e îngândurat de tristețea păcatelor! Fericit bărbatul al cărui cuget nu-l osândește și care nu cade în deznădejde. (…) Fericit bărbatul care cugetă înțelepțește și care gândește cu propria-i pricepere, cel ce-n inima lui cugetă la căile înțelepciunii și-i cercetează tainele; o urmărește ca un hăitaș, în căile ei îi stă la pândă; i se...

Dicționar teologic: AMFICȚIONIE

Folosit cu precădere în Grecia antică, amficționia descrie o uniune/asociere de triburi sau orașe-state, grupate întotdeauna în jurul unui sanctuar comun. În afara elementului religios, nimic nu aduna respectivele triburi laolaltă, ba dimpotrivă existau o mulțime de diferențe. După aceeași logică, unii comentatori ai Vechiului Testament s-au referit la cele 12 seminții ale lui Israel cu acest...

Biblioteca de la Nag Hammadi

Cine aprofundează Noul Testament se va „întâlni” destul de devreme cu Biblioteca de la Nag Hammadi. Despre ce este vorba? În 1945, o colecție de 11 codice coptice și de fragmente din alte două codice au fost găsite de țărani lângă Nag Hammadi, în Egiptul Superior, la 600 km sud de Cairo, unde Nilul se întoarce de la vest la est. Prima traducere a lucrării Evanghelia Adevărului a apărut în 1956...

Isus și Samariteanca: istoria unui duel

Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca, aşa cum e relatată de Sfântul Apostol Ioan (In 4, 4-26) – nu altminteri decât a lui Iacov cu îngerul Domnului (Fc 32, 24 şi urm.) –, este prezentarea unui duel. Analogia între cele două ciocniri e izbitoare: atât Iacov, cât şi femeia din Sihar au ceea ce psihologii numesc personalitate marcantă şi nu-s nici unul, nici cealaltă de ieri, de alaltăieri pe...

Tâlharul cel bun

Mărturisirea tâlharului celui bun e cu atât mai de preţ cu cât e făcută în chinuri şi este a unuia care (fie-mi îngăduit şi iertat a spune astfel) e colegul de pătimire al Domnului. Groaznica suferinţă nu-i este tâlharului acestuia spre deznădejde, supărare şi poftă de a blestema (ca celuilalt), ci spre compătimire, modestie, blândeţe, părere de rău, nădejde. Îi este spre îmbunătăţire şi de aceea...

Trup și suflet

În micul trup omenesc (a spus Hristofor), asemeni soarelui într-o picătură de apă, se reflectă nemărginita înţelepciune a lui Dumnezeu. Fiecare organ a fost gândit până în cel din urmă detaliu. Inima, de pildă, hrăneşte tot corpul cu sânge, şi în ea, cum se spune, sunt concentrate simţămintele noastre, uite de ce este ea apărată cu nădejde de coaste. Dinţii mărunţesc şi de-asta sunt din os tare...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.