Toată strădania acestei vieții are scopul de a feri partea superioară a sufletului ca nu cumva să fie înjosită de năvala plăcerilor, iar mintea noastră, în loc să se înalțe și să privească spre cele de sus, să cadă, fiind atrasă în jos, spre patimile cărnii și ale sângelui. Cum ar putea sufletul să privească cu ochi liber în sus, către lumina inteligibilă cu care este înrudit, câtă vreme este țintuit jos de plăcerea cărnii și își îndreaptă dorirea către patimile omenești, tinzând către cele materiale printr-o prejudecată rea și lipsită de educație? Așa cum ochii porcilor sunt îndreptați în jos, în chip firesc, și nu cunosc minunile cerești, la fel sufletul pe care trupul îl trage în jos nu va mai putea să privească spre cer și spre frumusețile de sus pentru că se pleacă spre cele josnice și animalice ale firii. Așadar, dacă sufletul nostru eliberat cu totul și liber va privi către dumnezeiasca și fericita desfătare, nu se va mai întoarce către nimic din cele pământești și nu se va mai împărtăși de plăcerile socotite îngăduite de viața în comun. Întreaga putere de a iubi o va strămuta de la cele trupești către contemplarea frumuseții inteligibile și nemateriale.
(Din tratatul Despre feciorie, de Grigorie de Nyssa, PSB 12, seria nouă, pp. 369-370)