Arhivă

decembrie 2012

d

Douămiidoisprezece pleacă tiptil…

Ne obișnuisem cu el. Câteva sute de zile nu sunt de ici de colo. Cu bune, cu rele, ni-l asumasem. Era al nostru în egală măsură pe cât eram și noi a lui. Dar acum, iată, ne părăsește. 2012 își face bagajele și, în seara asta, se duce pe un drum ireversibil. Alți ani vor veni, dar niciodată 2012. Ireversibilitatea timpului este o temă ce ne atinge în mod direct la cumpăna dintre ani. Această...

„O cultură de vorbe scurte”

Vă propun mai jos un fragment dintr-un articol publicat de A. I. Philippide în Adevărul literar și artistic, anul 1937. În spiritul lui este la fel de actual ca și atunci. Este un semnal de alarmă încă binevenit (sau cu atât mai mult acum binevenit). „Cultura timpului nostru tinde tot mai mult sa devina o cultura de vorbe scurte si imagini repezi. Cinematograful si radiofonia (în curând...

„A mai trecut un an…”

E vremea bilanțului. 2012 iese încet din istorie pentru a face loc altuia ce așteaptă în prag: 2013. Nu știm ce ne aduce Anul cel Nou, dar știm ce ne-a adus Anul cel Vechi. Față în față cu noi înșine, în cel mai greu examen existențial, ne putem pune întrebări esențiale. Putem pune pe cântar verticala vieții (relația cu Dumnezeu), dar și orizontala ei (relația cu semenii). Axele propriei...

Particularitatea spuselor lui Hristos

Spusele consemnate ale lui Hristos nu sunt gândire formulată. Ele sunt descrieri ale unei intuiții nemijlocite. Ideile se găsesc în mintea Sa ca niște imagini directe, fără a fi analizate în termeni de concepte abstracte. El vede în mod intuitiv relațiile dintre oamenii buni și oamenii răi. Spusele Sale sunt acțiuni și nu adaptări ale conceptelor. El vorbește în cele mai slabe abstracții de care...

„Pe mâinile Spânului…”

E absurd ca România să fi scăpat de Ceaușescu pentru a cădea în mâna activiștilor, a securiștilor și a poeților lui de curte. E absurd, dar noi trăim în acest absurd. Acesta este deinon-ul nostru, lucrurl straniu, teribil și de neînțeles al istoriei noastre. România este o țară încăpută pe mâinile Spânului și în care Harap Alb rămâne anonim. Iar Spânul, care este OMUL RĂU, folosește minciuna nu...

Sonorități medievale

Crăciunul nu s-a terminat! Ca într-un ecou binevenit, colindele încă se aud prin spații publice, emisiuni de profil se transmit în reluare în audio-vizual. Ne înscriem și noi în această fericită inerție, oferind o celebrare muzicală ilustră: Nesciens mater. Este una dintre lucrările compozitorului francez Jean Mouton, unul dintre cei mai mari muzicieni ai Renașterii. Preocupat de valoarea...

„Raza necesară a cercului vieții mele”

Așa începe scrisoarea de dragoste a unui matematician pentru iubita lui. Vă asigur că merită… nu citești în fiecare zi astfel de declarații. Raza necesara a cercului vietii mele, îti scriu dupa o noapte de nesomn, o noapte petrecuta în calcule probabilistice realizate în vederea casatoriei noastre. Da, iubita mea precum o linie dreapta perpendiculara pe viata mea, îti adresez prin...

Rugăciune (70)

Binecuvântatule Mântuitor, nu sunt suficient de priceput la a mă odihni în căușul mâinii Tale. Nimic din experiența mea anterioară nu m-a învățat acastă odihnă. Am fost învățat cum să-mi asum responsabilitatea. Am fost învțăat cum să dețin controlul. Dar cât privește odihna? Nu, nu am niciun model, nu știu nicio paradigmă pentru odihnă. Ajută-mă să calc pe urmele pașilor Tăi. Învață-mă să văd...

„Trăiască în veci Crăciunul!”

Sunt o mulțime de lucruri, mărturisesc, de pe urma cărora aș fi putut trage vreun folos, fără să fi profitat totuși, răspunse nepotul; printre altele și Crăciunul. Cel puțin am privit totdeauna ziua de Crăciun, când a revenit (răsând la o parte numele său sfânt și originea sa dumnezeiască, dacă astfel de lucruri pot fi lăsate la o parte când te gândești la Crăciun), ca pe o zi frumoasă, o zi de...

Scrisoare către Prunc

Dragul meu Prunc, Îți scriu dintr-o țară ce-și zice creștină. Flutură de secole stindardul credinței, se fălește cu o istorie eroică și încă mai crede într-un destin aparte. Viața de zi cu zi contrazice flagrant aceste cutezanțe. Vicisitudinile istoriei și caracterul mereu coruptibil al liderilor politici, au transformat această țară într-un soi de colonie europeană. Dar, nu-ți scriu ca să mă...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.