E vremea bilanțului. 2012 iese încet din istorie pentru a face loc altuia ce așteaptă în prag: 2013. Nu știm ce ne aduce Anul cel Nou, dar știm ce ne-a adus Anul cel Vechi. Față în față cu noi înșine, în cel mai greu examen existențial, ne putem pune întrebări esențiale. Putem pune pe cântar verticala vieții (relația cu Dumnezeu), dar și orizontala ei (relația cu semenii). Axele propriei existențe au o legătură nemijlocită una cu alta, iar acest lucru l-am constat și în anul ce s-a scurs. Ne rămâne doar să tragem învățămintele ce se cuvin. Să îndreptăm acele scăzăminte care ne-au prăbușit, dar să și energizăm acele imbolduri care ne-au umplut de speranță.
Pentru a reuși cât de cât această introspecție, vă propun un fond muzical deopotrivă ilustru și liniștitor. Melodia Paulei Seling se potrivește de minune fiecărui final de an. Are în ea tot ce trebuie: nostalgie, realism și provocare. Nici nu ar trebui să ne mirăm dacă o privim puțin mai atent. Versurile sunt de fapt o poezie de-a lui Traian Dorz, muzica îi aparține compozitorului Nicolae Moldoveanu, iar orchestrația este opera lui Sergiu Tuhutiu.
Să ne lăsăm purtați de aceste line acorduri, dar în același timp să ne cercetăm cu exigență. Cred că e vremea opririi în loc, a fertilei căderi pe gânduri și a nostalgiilor motivatoare. Să nu fugim de confruntarea cu noi înșine, pentru că nimic n-o poate înlocui. Sfârșit de an fructuos vă doresc!
„A mai trecut un an…”
A