Ioan, chemat la misiunea unică de a deschide inimile și conștiințele pentru primirea lui Hristos și a Evangheliei Sale, trebuia să biruiască mai întâi asaltul împotriva sa de către forțele răului, și numai după ce le va fi învins în propria sa ființă va putea începe propovăduirea Împărăției, a cărei instaurare va însemna zdrobirea definitivă a celui rău…
Sfântul Ioan a dus o viață cu adevărat îngerească, anticipând astfel modul de viețuire propriu Împărăției, pe care Hristos avea s-o întemeieze. El deschide perioada eshatologică ce duce la transfigurarea finală a întregii creații. Desigur, asceza sa este și mod de ispășire a păcatului, și formă de manifestare a pocăinței, pe care el o propovăduiește; chiar rigorismul lui se explică prin apartenența sa la Vechiul Testament. Mântuitorul Însuși va sublinia că fiii nunții, adică ucenicii Săi, nu au nevoie să postească, pe când cei ai lui Ioan, care aparțin altui registru istoric, trebuie să se supună acestor prescripții. Pocăința, rezultă din conștiința păcatului ce apăsa pe om, ținea, desigur, de epoca ce preceda biruința dobândită de Hristos asupra păcatului și a morții, dar viețuirea angelică atinsă de Botezător reprezenta depășirea etapei veterotestamentare și anticiparea noului eon…
Pentru că Botezătorul era chemat să trezească pocăința în sufletele evreilor, vestindu-L pe Hristos, insistă el asupra vocației de judecător a lui Mesia, După Botez, Sfântul Ioan va trăi o nouă iluminare, cunoscându-L în mod nemijlocit pe Iisus, a cărui slavă o va contempla; atunci va dezvălui el alte două chipuri sub care Fiul lui Dumnezeu se va descoperi oamenilor: ca Miel ce ridică păcatul lumii și ca Mire al făpturii.
În clipa când Iisus a venit la Ioan spre a se boteza, profetul de pa malul Iordanului își împlinise deci misiunea de a deschide inimile și mințile evreilor, spre a-L primi pe Hristos și cuvântul Acestuia.
Sămânța aruncată de el va rodi: primi ucenici ai Domnului vor fi aleși dintre cei ai Sfântului Ioan, mulți se vor pocăi și se vor întoarce, așteptând împlinirea celor vestite de Botezător, dar poporul ales, în frunte cu conducătorii săi spirituali, nu va înțelege. Pentru aceștia, glasul Botezătorului va continua să răsune în pustiu, fără a primi vreun răspuns.
(Din Iisus Hristos Mântuitorul în lumina Sfintelor Evanghelii, de Natalia Manoilescu-Dinu, Editura Bizantină, București, 2004)