Fără îndoială că apostolul Pavel a fost un mare misionar. În perioada antihoniană credem că apostolul a fondat și un fel de școală de misiune. Cele patru călătorii misionare nu sunt altceva decât peripluri pastorale de mare intensitate. Și totuși, cercetătorii Noului Testament au văzut în activitatea lui Pavel și o altă latură importantă. Sugerăm aici o preocupare didactică a apostolului, o preocupare pusă în slujba marilor doctrine creștine.
În 1974, teologul german Hans Conzelmann vedea în gândirea lui Pavel un exemplu clasic de teologie a înțelepciunii. Astfel, școala lui Pavel însemna de fapt să angajăm teologia în promovarea înțelepciunii creștine. Deși apostolul a fost un învățător al credinței, el nu a făcut acest lucru doar prin predicare și prin expansiune misionară, ci s-a angajat în dezbateri exegetice în sinagogi.
Informațiile ajunse până la noi prin intermediul epistolelor sugerează tematica lui Pavel. El a încercat cu precădere să acomodeze mesajul Vechiului Testament cu noutatea Întrupării lui Hristos. De aici o serie întreagă de referiri și analize pe textele evreiești. Pe aceeași temelie apostolul clădește întreaga doctrină despre credință, pe care o definește cu multă acribie. Deși nu avem conținutul multor polemici cu liderii iudei, putem bănui spiritul argumentației sale. Avem apoi o aplecare specială spre cristologie. Hristosul prezentat de Pavel este Cel care cuprinde totul, El însuși fiind de necuprins. Această viziune va fi preluată de nenumărate ori de-a lungul istoriei creștinismului. Nu în ultimul rând, Pavel era intens preocupat de modul în care se transmit tradițiile legate de persoana și lucrarea lui Hristos. Acest element era extrem de important, dacă aducem aminte că epistolele sale au circulat înaintea evangheliilor.
Mi s-a părut interesantă referirea la această școală paulină de înțelepciune. Cadrul ebraic al apostolului, mediul divers în care a slujit, precum și aplecările sale intelectuale îl plasau fără discuție în fruntea unei asemenea școli. Niciodată declarate în mod direct, această școală a format oameni de mare calibru: ucenicii lui Pavel. Scrisorile sale – mai ales cele individuală – pledează pentru o înțelepciune hristică, radical diferită de cea a lumii. Gândirea apostolului poate fi înțeleasă și în această cheie.