La 10 noiembrie 1688 era terminată tipărirea primei traduceri a Bibliei în limba română, cunoscută ca și Biblia de la Bucureşti. Textul era o sinteză a eforturilor depuse, timp de trei veacuri, de către cărturarii români din toate ţările româneşti şi considerat cel dintâi document de limbă literară, pe înţelesul tuturor românilor. Se înțelege că definitivarea lui a necesitat resurse și efort susținut Astfel, din iniţiativa domnitorului muntean Şerban Cantacuzino (1678–1688), de către un grup de învăţaţi, între care fraţii Şerban şi Radu Greceanu.
Tipărirea a început sub îndrumarea fostului episcop de Huşi, Mitrofan. Cartea fundamentală a cultului creştin a fost realizată la capătul unei munci îndelungate de verificare a numeroaselor texte latine şi greceşti şi de contribuţia ale unor reputaţi clerici şi cărturari laici. Au fost valorificate toate traducerile scrierilor sfinte, de la textele coresiene, până la Noul Testament de la Belgrad. Prefeţele Bibliei de la Bucureşti subliniau faptul că ea se adresa tuturor românilor, un adevărat mesaj de unitate lingvistică şi culturală românească. Prima Biblie în limba română avea 944 pagini mari, tipărite cu litere mărunte pe două coloane. Prin ea s-a pus în circulaţie o limbă literară ce încununa eforturile de până atunci ale înaintaşilor, de a scrie cărţi sfinte pe înţelesul tuturor românilor.
Traducerea s-a bazat pe versiunea lui Nicolae Milescu (1636-1708) a Septuagintei, revăzută de „oamenii locului” – cum va spune autorul. Acest mare cărturar, Nicolae Milescu, a avut o posteritate ingrată. El rămâne cumva în umbra acestei prestigioase ediții, cu toate că a furnizat – de fapt – „materia primă” a acesteia. Ca să ne dăm seama de anvergura acestei personalități este suficient să citim scrisoarea înaintată de către patriarhul Dositei al Ierusalimului, către țarul Aleksei al Rusiei, în anul 1671: Am aflat că aveți nevoie de un om pravoslavnic, care să cunoască diferite limbi. Vă trimitem așadar pe purtătorul acestei scrisori, Nicolae, fiul lui Gavril, om foarte învățat în latină și slavă, de asemenea în greacă; el va putea să învețe cu repeziciune și rusa și să facă tot felul de tălmăciri… Dumnezeu vi-l trimite! S-a născut în Moldova, dar tatăl său este grec din insula (sic) Peloponezului. El va fi foarte necesar la curtea măriei-voastre.” Și așa a fost, pentru că Milescu va face o strălucită carieră în școala condusă de Petru Movilă, dar va și călătorii în scopuri diplomatice inclusiv în Orientul Îndepărtat.
Așadar, Biblia de la Bucureşti este o carte unică în cultura românească, iar Muzeul Naţional al Literaturii Române deține unul dintre cele mai bine conservate exemplare.