Sunt conștient că eseul de față atinge un subiect îngust. Mizez totuși pe câteva întrebări. Cred că cititorii Scripturii au, în general, o atitudine interogativă. Cred că își pun tot felul de întrebări din și despre Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Pe unele le-am auzit și eu, mai ales din gura tinerei generații. Așadar… Este Biblia Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu? În ce măsură stabilirea canonului biblic este credibilă? Cum ne raportăm la cărțile apocrife? Putem studia Scriptura la fel ca orice altă carte?
O frântură de răspuns ar fi următoarea. Până în secolul al XVII-lea – care coincide cu apariția raționalismului european – cercetătorii nu aveau îndoieli privitoare la unicitatea și natura divină a Bibliei. Atunci însă lucrurile s-au schimbat radical. O nouă paradigmă se arăta la orizont, chiar în zorii modernității noastre. Corifeii acestei mutații au fost Hobbes (în Anglia) și Spinoza (în Olanda). Ei propuneau contemporanilor o reașezare a studiilor biblice. Amendând eroări ale trecutului (majoritatea reale), cei doi au acționat prin metoda aruncării la coș. Atitudinile și metodele anterioare se cereau anulate, pentru a face loc altora noi. Dintre acestea de pe urmă, prima – și cea mai importantă – era că metoda de interpretare a Scripturii nu trebuie să fie diferită de metoda de interpretare a naturii, ba dimpotrivă, trebuie să fie în deplin acord cu aceasta.
Într-o simplă trăsătură de condei – am zice – Biblia a fost golită de sens. Ea nu mai era considerată o lucrare criptată, ba dimpotrivă. Apropierea de textul canonic se putea face fără nici o emoție sau teamă. Egală cu celelalte sub aspect axiologic, Sfânta Scriptură va deveni un obiect de studiu obișnuit. Secolele ce vor urma vor face dovada acestei paradigme. Poarta pentru liberalismul protestant se deschisese deja. Pe ea urmau să intre, rând pe rând, alți corifei și ideologi.
Așadar, lucrurile stau cam în felul acesta. Concepția noastră față de textul Bibliei determină – asemenea jocului domino – o serie întreagă de atitudini. Situarea pe o poziție corectă va atrage după sine o hermeneutică echilibrată și o aplicație onestă. Chiar dacă lucrurile s-au smintit cândva, filonul autentic trebuie să rămână în picioare.