Săptămânalul Revista 22 (23-29 noiembrie) acordă o oarecare atenție chestiunii NATO și nu numai. Acest organism european – așa cum ne lămurește Octavian Manea – este tot mai preocupat de apărarea colectivă, apărarea antirachetă, securitatea energetică, operațiunile de menținere a păcii din Balcani, operațiunile de contrainsurgență și stabilitate din afara Europei. Așadar, din câte înțeleg eu, NATO își depășește cu succes influența europeană.
Urmare a Tratatului de la Lisabona, acest organism european transcede problemele bătrânului continent. Într-un fel lucrurile au o logică. Într-o lume globalizantă și care ne oferă atâtea surprize nu poți rămâne competitiv decât acționând sinergic. Aminteam de surprize. Cum altfel să numim ascensiunea Chinei pe locul doi între economiile lumii; sau creșterea spectaculoasă a Turciei sub aspect economic; dar și redresarea coerentă a Rusiei…
Iulian Fota a surprins așa de bine această metamorfoză. Este vorba de trecerea de la național la internațional prin spectrul european. O situație complexă în fața căreia toți suntem chemați să dăm socoteală. Mai mult, o situație care aduce la masa discuțiilor nu doar politicieni și economiști, ci chiar istorici și teologi. Dar să-l ascultăm:
Traversăm poate cea mai agitată perioadă internațională din ultimele decenii. Dovadă sunt multiplele tensiuni manifestate doar în ultimul an, în special între marile puteri. Este foarte posibil să fim martorii unei remodelări a arhitecturii internaționale, atât din punct de vedere economic, dar și politic. Remodelarea ar putea însemna o altă ierarhie internațională, instituții noi, noi reguli de joc, noi beneficii, dar și noi costuri.
Multiple și neașteptate schimbări, așadar. Este oare societatea europeană pregătită? Sau, mai bine zis, este societatea în general pregătită? În ce măsură aceste răsturnări neașteptate de situație vor afecta statele naționale? Va mai fi ideea de uniune sau alianță relevantă într-o lume ce se schimbă de la an la an? Iată întrebări la care analiștii răspund cum pot. Totul rămâne parcă la nivel de opinie mai mult sau mai puțin avizată. Orice se poate întâmpla, ceea ce face totul nesigur. Viața însăși a devenit un mare semn al întrebării așezat după fiecare mutație neașteptată.
Și totuși putem cultiva un anume tip de siguranță. O siguranță care transcede realitățile economico-politice, o liniște ce ne vine din altă parte. Revelația creștină ar trebui acum să strălucească mai tare ca oricând. Adevărații copii ai lui Dumnezeu, care au înțeles că trebuie să fie demni în societate, sunt așteptați la interval. Formatorii de opinie cu convingeri profund creștine ar trebui să vorbească. În locul unei escatologii facile ar trebui cultivată speranța unei alte lumi. Europa s-a clădit pe valorile iudeo-creștine, de ce nu le-ar folosi în vreme de criză?! Chiar dacă pentru unii sunt desuete, aceste valori continuă să lucreze. Ele derivă din revelația scrisă a lui Dumnezeu (Biblia) și se pliază cu succes pe orice realitate istorică. Să fim optimiști!
Desi Ghita Mocan ne apare ca bineintentionat, el face gafe mari si confuzii inadmisibile. Este evident ca problematica si domeniul militar-politic il depasesc si nu-i sunt familiare. Poate nu era cazul sa abordeze raporturile NATO-U.E.
1. Tratatul NATO (semnat in 1949 laWashington DC) consemneaza infiintarea unei Aliante Atlantice, si nu europene, deoarece SUA si Canada nu sunt Tari europene.
2. Tratatul de la Lisabona al U.E. priveste doar cele 27 tari membre ale U.E., care nu este o alianta militara, ci politica si economica.