Vasile cel Mare (330-379) a fost unul dintre cei mai mari Părinți greci ai Bisericii, arhiepiscop al Cezareei Capadociei, teolog și autor prolific. S-a născut din părinți creștini înstăriți, Vasile și Emilia (tatăl său era dascăl în cetate). De mic a iubit învățătura, urmând școala din Cezareea, apoi mergând la Constantinopol. De aici a plecat la Atena unde – în cea mai înaltă școală a vremii – a studiat logica, matematica, gramatica științele naturii, retorica, filosofia și medicina. Apoi a intrat în monahism și a fost hirotonit preot. În 370 a fost ales arhiepiscop al Cezareei, în vremuri grele pentru creștinism, pe când slujitorii se luptau cu ereziile lui Arie și Macedonie. Împăratul Valens l-a pizmuit într-atât încât l-a prigonit și l-a forțat să demisioneze. Lucrarea sa a fost continuată de fratele mai mic, Grigorie de Nyssa.
Grigorie de Nazianz (329-390), numit și Grigorie Teologul, s-a născut în Capadocia, nu departe de Nazianz. Tatăl său s-a convertit la creștinism, bă chiar a devenit slujitor al bisericii, iar mama sa – după ce a rămas văduvă – s-a călugărit. Învățăturile elementare le primește în casa părintească, apoi studiază la Cezareea, unde-l întâlnește pentru prea dată pe Vasile (cel Mare). De aici pleacă la Alexandria, îmbogățindu-și cunoștințele în acea cetate a culturii, atât de respectată în lumea antică. Apoi pleacă la Atena, unde studiază gramatica, retorica, matematica, filozofia și poezia. De la Atena pleacă la Constantinopol, de unde – împreună cu fratele său, Cezar – pornește spre Nazianz. Aici va primi botezul creștin și imediat după aceea se călugărește. Retras pe malul râului Iris, duce o viață contemplativă, alcătuiește un fel de Filocalie din scrierile lui Origen, până în 372, când este ales episcop de Nazianz. În anul 381 a participat la al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, iar în anul 383 s-a retras din slujirea bisericească, retrâcându-se la casa natală și dedicându-se scrisului
Trei sunt momentele care i-au apropiat pe cei doi: Vasile & Grigorie. Primul, așa cum sugeram, are legătură cu scurta perioadă de studii la Cezareea, înainte ca Grigorie să plece spre Alexandria. Această perioadă a fost oarecum inaugurală, oferindu-le celor doi dovada unei anumite compatibilități ce va rodi în viitor. Al doilea, mult mai amplu, are legătură cu studiile de la Atena. Aici timpul este mai generos, iar cei doi sunt în egală măsură străini printre străini. Relația lor devine mai consistentă, petrec mai mult timp împreună și reușesc să împărtășească deopotrivă certitudini și îndoieli. Amândoi vor nostalgia mai târziu asupra acestui răstimp binecuvântat, când prietenia lor a devenit într-adevăr ceva durabil și încântător. Al treilea, de maturitate l-am putea numi, are legătură cu retragerea de pe lângă râul Iris, acolo unde cei doi mari trăitori creștini își împărtășeau experiențele duhovnicești și se încurajau în lupta lor ascetică.
Firi diferite, vocații diferite, dar unite de aceeași unduire a Duhului. Avem aici una dintre cele mai rodnice prietenii ale perioadei patristice, o pildă pentru slujitorii tuturor timpurilor. Lucrarea lui Dumnezeu nu are decât de câștigat de pe urma unor asemenea însoțiri, doctrina cea adevărată fiind susținută prin cuvânt și faptă mult mai bine așa, în unitate. Smerenia lor este impresionantă, așa cum impresionantă este vasta operă ce-o lasă în urmă.