David Pawson în românește

Nu știu ca Societatea Biblică din România să fi avut un proiect editorial mai îndrăzneț ca acesta. David Pawson nu este prea comod de publicat, iar pe măsură ce îi veți citi cărțile veți subînțelege de ce spun asta. Apreciez din nou curajul editurii și efortul ce-l depun pentru a publica – în viitor – toate volumele. Dar mai întâi să răspundem pe scurt la întrebarea: Cine este David Pawson?

Născut în anul 1930 în Marea Britanie, Pawson este unul dintre cei mai apreciați predicatori ai zilelor noastre. Deși inițial a urmat Facultatea de Agronomie, a sfârșit prin a studia teologia la Wesley House și Universitatea din Cambridge. În urma studiilor se dedică slujirii practice devenind capelan în Royal Air Force. După ceva timp acceptă să devină slujitor în Biserica Metodistă unde nu se poate acomoda sub nici o formă cu botezul copiilor. O părăsește așadar, preluând pastorația Bisericii Baptiste Gold Hill din Buckinghamshire. Aici va fi din ce în ce mai cunoscut, predicile sale fiind tot mai apreciate. Un periplu confesional interesant, nu-i așa?!

Din 1979 David Pawson începe o slujire amplă la nivel mondial. Scrie peste 30 de cărți și conferențiază în multe părți ale lumii, participând la întâlniri interconfesionale cu un mare impact. Se silește să fie biblic și proaspăt indiferent de subiectul pe care-l abordează. Nu acceptă constrângeri confesionale, motiv pentru care mesajele lui transced dogmaticile particulare. Crede din tot sufletul în autoritatea Scripturii și în călăuzirea Duhului. Înțelege noutestamentar libertatea în Hristos și molipsește cu spiritul său profund mulți alți slujitori. Abordează o tematică largă, dând dovadă de o erudiție impresionantă și de un simț retoric desăvârșit. Scrierile lui urmează aceeași linie, reușind să motiveze și să pună pe gânduri.

În românește avem până acum două dintre acestea. Prima este Drumul spre Iad, o lucrare interesantă pentru orice credincios sincer. Atacând un subiect destul de ocolit – identitatea Iadului – lucrarea aduce multă lumină și călăuzire. Autorul își ia de mână cititorul prin hățișurile teoriilor cu privire la Iad, ancorându-l apoi în textul biblic. Se pot observa două planuri: unul doctrinar, altul exegetic. Totul este, în fapt, o chemare la echilibru și o analiză etimologică pertinentă. Ținându-se departe de cele două extreme – universalismul și anihilaționismul – el propune o variantă realistă. Iadul nu este un mit, dar nu este nici mobilul adevăratei convertiri. Dragostea lui Dumnezeu ne cucerește pentru El; suntem ai Lui datorită iubirii și răspunzând cu iubire, dar acest lucru nu trebuie să trunchieze realitatea pedepsei finale. Cuvintele lui Hristos privitoare la chin și scrâșnirea dinților trebuie luate ca atare. Nepocăința conduce înspre Iad, așa cum pocăința conduce înspre Rai.

A doua carte este intitulată Dumnezeul neprihănirii și Evanghelia neprihănirii și reproduce o serie de predici ale autorului. De dimensiuni mai reduse decât precedenta, lucrarea încearcă o repoziționare biblică a doctrinei mântuirii. În paginile ei cititorul va găsi o veritabilă pledoarie pentru neprihănire. Înțeleasă prin cele două faze ale ei – imputarea și realizarea – neprihănirea este centrul teologiei mântuirii. Cum nu poate exista mântuire fără Mântuitor, la fel nu poate exista o viață de credință fără neprihănire. Ea este mai mult decât un simplu concept, mai mult decât o emoție de moment. Întreaga Scriptură ne descrie neprihănirea lui Dumnezeu, o neprihănire care ni se oferă și nouă prin credință. Faptele n-o pot niciodată confecționa, de aceea orice tentativă umană sfârșește prost.

Ambele sunt cărți care amprentează mintea și inima. Autorul face dovada unei documentări minuțioase, dar și a unei fidelități exemplare față de Scriptură. Sugerează riscul de a ne înșela cu Scriptura în mână, Pawson ne propune căi sigure de înțelegere și aplicație. Suntem, așadar, în fața unui demers teologic inedit și care trebuie trata cu interes.