Coranul în flăcări (studiu de caz)

Citesc de câteva zile afirmații noi de-ale pastorului Terry Jones. M-am reținut până acum să scriu despre fenomen. L-am lăsat să gesteze, să fiu și eu cât de cât edificat. Nu cred că un eveniment atât de mediatizat poate fi receptat din prima clipă. Există reverberații și ecouri care trebuie și ele cunoscute.

Mai întâi omul. T. Jones este pastorul bisericii The Dove World Outreach Center din Florida. După cum vă dați seama este mai mult decât o simplă biserică, este un centru creștin cu multiple funcționalități. Din câte se pare, biserica a fost controversată încă de la înființare (1981), situându-se pe o poziție militant conservatoare. Congregația a luat poziție virulentă împotriva avorturilor și a homosexualilor, fapt care i-a adus o anumită notorietate. Potrivit ultimelor declarații, pastorul Jones s-a retras din conducerea acestei biserici, lăsând locul fiului său. A luat decizia pentru a se implica total luptei împotriva islamului.

Acum faptele. La 21 martie, pastorul Jones a dat foc unui exemplar din Coran, în urma unui proces (nejuridic) în care cartea sfântă a musulmanilor a fost declarată vinovată și executată. Erau de față circa 30 de persoane, iar totul s-a desfășurat în cadrul unei ceremonii deschise publicului la Gainesville (Florida). Să mai menționăm că în septemrie anul trecut, pastorul a vrut să distrugă 200 de exemplare din Coran, ațiune oprită de proteste publice. Interpolul avertiza încă de atunci că o astfel de acțiune ar putea avea repercursiuni globale.

De fapt ce avem aici? Doar o răfuială rudimentară a unui pastor frustrat? Un resentiment colectiv exprimat într-o manieră nepotrivită? Eu cred că și una și alta. Mai mult, cred că avem de-a face cu o problemă mult mai adâncă. Acest episod confirmă încă o dată (dacă mai era nevoie) că fundamentalismele pot face ravagii. Coliziunea dintre două tipuri de fundamentalism – unul creștin, celălalt islamic – poate produce scene de-a dreptul terifiante. Relațiile dintre creștini și musulmani nu sunt o noutate. Încă din secolul VII suntem martorii unui conflict mai mult sau mai puțin între cele două religii. Uneori chiar rabinii și patriarhii și-au dat mână în această bătălie, raportul de forțe fiind doi la unu. Ceea ce face americanul nostru râvnos e însă altceva.

Terry Jones se pretează la un gest care lovește în tradiția agapică a creștinismului. Isus Hristos și apostolii ne-au învățat că singurul domeniu unde trebuie să fim invazivi este evanghelizarea. Fără a deveni agasanți și respingători, în plan evanghelistic trebuie să fim tenace. Nu trebuie să cedăm sub nici o formă, fiind convinși de autenticitatea mesajului nostru. Dar de aici și până la a arde Coranul în public este un drum lung. Fanatismului islamic nu trebuie să i se răspundă cu fanatism creștin. Sper că pastorul cu pricina nu a pierdut totalmente simțul realității. Nu poți să-i cucerești pe musulmani arzându-le cartea, ci prezentându-le Biblia (cu toate riscurile).

Dânsul ne spune că în curând va începe procesul vieții lui Mahomed, un proces jenant la care se va adăuga și un miting în fața unei moschei. Nu știu la ce se așteaptă micul inchizitor. Știu însă ce va ieși: o adversitate tot mai mare din partea musulmanilor. Ne putem aștepta la o înăsprire a persecuțiilor împotriva creștinilor din țările islamice, iar dacă va fi așa misionarii îi pot spune pastorului un ironic Thank you. Chiar dacă la o scară mică – gonflajul știrii îl datorăm industriei media – gestul lui Jones poate fi emblematic pentru un fenomen general. În fața provocărilor, creștinismul riscă un derapaj teribil. Fanatismul pândește la ușă, iar unii lideri deja i-au căzut la picioare. Să rămânem echilibrați și onești. Cuvântul lui Dumnezeu rostit în dragoste să ne fie armă. Iubirea hristică să ne însoțească în toate, iar extremismele să ne pună mereu în gardă.