Recitesc zilele acestea Evanghelia vagabonzilor de Brennan Manning. Cartea aceasta îți vorbește la fiecare lectură. În general scrierile lui Manning au darul de a igieniza gândirea și de a te conduce spre esențial. În orice postură te-ai afla, el reușește să te strămute în locul cu adevărat important: în prezența lui Hristos. Toate celelalte devin simple artificii într-o lume din ce în ce mai tristă și debusolată.
Mă uimește din nou felul în care autorul descrie pierdutul simț al… uimirii. Față în față cu măreția cotidiană a lui Dumnezeu unii pot fi de o îngustime teribilă. Pot trece prin viață fără să savureze cea mai mare plăcere ce le este îngăduită: experimentarea harului divin. Un om mărginit va sta în fața unei picturi de Claude Monet, scobindu-se în nas; un om copleșit de uimire o va privi abia stăvilindu-și lacrimile.
Marile provocări ale modernității, împreună progresul științific inerent a produs un fel de închidere a ochilor înaintea slavei lui Dumnezeu. Lumea noastră și-a pierdut, în general, starea de spirit a uimirii. Trăim iluzia unei pretinse maturizări istorice, când de fapt am căzut pradă unui infantilism dureros. Blazați, afișăm, de-acum, înțelepciunea sofisticată a lumescului. Nu ne mai jucăm cu degetele în apă, nu mai strigăm la stele și nu ne mai strâmbăm la lună. Doar o relație vie cu Hristos ne poate scoate din această stare și ne poate ridica spre sublim.
Dacă măreția unei lumi scăldate în har nu ne mai dă fiori atunci șansele noastre de tămăduire sufletească se reduc. Harul are însă capacitatea de a ne deschide față de Dumnezeul prezent peste tot în jurul nostru. El este gata să ne primească și să ne povățuiască pe asprul drum al vieții. Lumea noastră este plină de har, iar prezența din umbră a lui Dumnezeu ne este revelată nu doar în duc, ci și în materie… Dumnezeu ne-a menit să-I descoperim prezența plină de iubire în lumea din jurul nostru.
În fața unei asemenea priveliști, mereu reînnoite, trebuie să capitulăm elegant. Invitația lui Dumnezeu rămâne aceeași pentru noi. Suntem chemați în prezența Lui, o prezență pe care o putem savura nestingheriți prin credință. A ne depăși imediatul cotidian este una dintre cele mai mari victorii posibile. O astfel de detașare vă urez și, apoi, o contemplare rodnică a lui Dumnezeu…