Pledoarie pentru imitație

Ce poate fi mai rudimentar decât să imiți pe cineva?! Pretenția la originalitate este omniprezentă în lumea de azi. Dacă nu poți fi diferit, dacă nu poți accede singur pe culmi, atunci lasă-te păgubaș – se spune mai tot timpul.

Cuvântul lui Dumnezeu este totuși de altă părere. În special Noul Testament are o atenție specială în ceea ce privește doctrina imitației. Cu referire la Dumnezeu, la Hristos și chiar la modele umane, această doctrină este considerată de câtre specialiști drept inima eticii noutestamentare. Moralitatea se întreține printr-o cultivare a imitației adevărate. Urcușul spiritual spre Dumnezeu nu se poate face doar respectât niște reguli, ci copiindu-L pe El.

Imitarea lui Dumnezeu

Este probabil imitația cel mai greu de explicat sub aspect teologic. Majoritatea interpreților se lovesc de această dificultate. Spre deosebire de Hristos – care S-a întrupat – Dumnezeu Tatăl rămâne destul de inefabil când e vorba de imitare. Și totuși, apostolul spune: Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți (Efes. 5.1). Apostolul Petru preia și el această idee cu referire la sfințenia lui Dumnezeu (1Pet. 1.16-17).

În bună măsură cercetătorii interpretează imitarea lui Dumnezeu tot prin imitarea lui Hristos. Sfera semantică se suprapune – spun ei – pe caracterul Mântuitorului. Unii sunt de părere că avem de-a face cu un concept mai degrabă vechitestamentar deși e preluat de Hristos în Predica de pe Munte (…cum și Tatăl vostru…). În fine, oricum ar sta lucrurile considerăm că este scriptural să folosim și această sintagmă cu toată inima.

Imitarea lui Hristos

Cea mai prezentă de-a lungul Noului Testament, imitarea lui Hristos este explicată destul de variat de cercetători. Supunerea este virtutea care – se crede – facilitează acest imitatio Christi. Cele mai citate texte biblice sunt Efes. 5.25 și 1Ioan 3.16-18. În ambele pasaje li se cere credincioșilor să imite dragostea lui Hristos. Efesenii, bunăoară, sunt sfătuiți să-L imite pe Hristos iubindu-și nevestele. Destinatarii epistolei ioanine sunt invitați să-L imite pe Hristos iubindu-i pe membrii comunității de credință.

Iată, așadar, cum totul gravitează în jurul iubirii necondiționate a cărui model a fost, indubitabil, Domnul Isus Hristos. A-L imita pe El trebuie să fie dezideratul suprem. Nimic nu ar trebui să înlocuiască această preocupare. Imitându-L, de fapt, ajungem să ne asemănăm cu El; iar când va veni pe nori vom fi ca Isus.

Imitarea modelelor umane

Deși pe ultimul loc (pentru că e vorba totuși de muritori), exemplele umane sunt și ele pilde de urmat. Sfânta Scriptură ne invită la o asemenea incursiune biografică. În Epistola către Evrei găsim o sumedenie de modele cu adevărat pilduitoare. Invitația ar fi să călcăm pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele (6.12). Avraam este adus aici ca figură emblematică, dar nu numai el. Evrei 11 este un capitol cu o densitate uimioare. De la Abel până la Samuel, o întreagă pleiadă de exemple ni se oferă.

Pe lângă Evrei și Epistolele Pastorale ne invită la o imitație a maestrului (în cazul acesta Pavel însuși). Timotei și Tit sunt invitați să rămână fideli modelului paulin atât în trăire cât și în doctrină (2Tim. 1.13-14). Chiar martirajul apostolului este plasat în acest context pilduitor (2Tim. 4.1-8). Chiar mai mult, Pavel îl sfătuiește pe Tit să fie un exemplu pentru ceilalți credincioși în toate lucrurile (Tit 2.6-8).

Așadar, să înlocuim mimetismul ieftin cu o imitație de calitate. Să ne ațintim privirile spre El – cum ne îndeamnă autorul epistolei către Evrei – și către cei care I-au călcat pe urme.