Aflu și eu de analiza pe care Alin Cristea o face blogurilor pastorilor penticostali. Fiind din aceași tagmă, citesc cu interes. E vorba de ascensiunea/declinul acestor bloguri privită prin Top ZeList. Situația este, sub acest aspect, îngrijorătoare. Bloguri cu o ascensiune uimitoare (cum ar fi Răscumpărarea Memoriei sau Pași spre Lumină), au intrat într-un con de umbră, prăbușindu-se vertiginos. După cum puteți observa aruncând o privire AICI, există o culme (mai mult sau mai puțin ascuțită), după care se recade la starea inițială (sau mai jos).
Blogul pe care tocmai vă aflați – Coram Deo – este declarat drept cel mai elegant și cel mai interesant dintre blogurile pastorilor penticostali. Pentru că mă privește, trebuie să îmi spun părerea. Niciodată nu am considerat acest blog cel mai… Probabil avem de-a face aici cu un anume tip de subiectivism căruia Alin nu i se poate sustrage (toți pățim uneori la fel). Ba mai mult, sper că ceilalți blogări penticostali nu o vor lua-o ca un afront, să mă trezesc cu animozități gratuite.
Apoi, aflăm despre o cădere blogului meu de pe poziția 503 undeva dincolo de poziția… 5000. Dacă tot e vorba de un declin, atunci Coram Deo este cel mai bun exemplu. Cum această matematică nu m-a interesat de la prima postare, nu simt nici o străpungere în inimă. Ce mă face însă să ridic din sprânceană și să zâmbesc este altceva. Cauza acestei căderi în prăpăstiile ZeList-ului este eleganța. Deși nu m-am gândit, înclin să-i dau dreptate lui Alin. Strădania de a păstra un nivel mult deasupra ridicolului nu atrage mulți vizitatori.
Eleganța costă, pastore! – mi se spune, cavalerește, în finalul comentariului. Observ, dragul meu. Sunt însă decis să continui în aceeași notă. Ce va fi va fi (și nu e nimic apocaliptic în ce spun!). Scriu aici din prisosul inimii și a minții, deci nu este activitatea mea principală. Așteptările mele sunt minimale în ceea ce privește comunitatea care mă citește. Totuși, nu pot să nu-i apreciez. Sunt puțini – după cum arată necruțătorul ZeList – dar contez pe capacitatea lor de reflecție. Să jucăm cartea eleganței chiar și aici în blogosferă; iar de va fi să fie una perdantă să abdicăm cu fruntea sus.
Popularitatea si rafinamentul nu reusesc sa convietuiasca pe nici un taram. Nu e vorba de tara noastra (care nu cred ca e altfel decat in vreuna din tarile pseudocivilizate). Ca la cantina: Mult si prost sau putin si scump. Doamne ajuta!
Mulțumesc de încurajare.
Consimt din plin la tot ce ai scris.
Fii binecuvântat!
Eu nu scriu elegant, nici macar nu cred ca intru in topurile blogurilor, dar tot scriu, pentru ca imi place sa scriu si cred ca la nivelul meu am impact.
Dar cand vine vorba de tine si de blogul tau, situatia sta total altfel 😉 Un top nu poate dacat sa numere accesarile si atat; scapa din vedere exact ce nu trebuie, eleganta si talentul.
Succes in continuare, e un blog ce merita citit.
Dacă eleganţa costă (şi la propriu şi la figurat), înseamnă că trăiesc pe picior mare. Nu toţi îşi permit să mănânce (spiritual vorbind) la un restaurant de lux.
Aşa că tuturor celor la masă le doresc: Poftă bună!
Şi nu în ultimul rând: Mulţumim pentru masă bucătarului de zile mari!
Pe blogul acesta ma simt in postura lui Iona din cap.4,vers 6:Domnul Dumnezeu a facut sa creasca un ( blog ) curcubete,care s-a ridicat peste Iona (si nu numai ),ca sa faca umbra capului lui si sa-l faca sa-i treaca mania.Iona ( si toti ceilalti ) s-a bucurat foarte mult de curcubetele ( blogul ) acesta.Slavit sa fie Domnul care,inspira,uda si face sa creasca,creatia Lui.
Mulțumesc Timotei, Dodo și Doru pentru încurajări.
Deși cred că ați exagerat în privința calității blogului meu, efectul emoțional este cel scontat.
Fiți binecuvântați!
Domnului Doru,
elegant şi cu permisiunea dumneavoastră, prefer să rămân cu capul în soare. Analogia între Coram Deo şi curcubetele lui Iona nu mi se pare pertinentă (exegeză subiectivă). Mulţumesc pentru înţelegere.
In anumite momente de liniste, intru pe blogul Coram Deo si-i „rasfoiesc paginile”, pentru a-mi desfata mintea si inima. Gasesc aici cuvinte scrise cu rafinament, mult bun gust si aflu lucruri noi, care mai de care mai interesante. Constat astfel, ca publicul tinta al blogului Coram Deo este cel care iubeste frumosul si cunoasterea. Deci, chiar daca „eleganta costa, pastore”, merita sa scri elegant! Ti-ai atins scopul!
Și eu cred că merită să scriu în felul acesta.
Mă bucur că mintea și inima pot găsi aici o oarecare alinare.
Alese gânduri și urări de bine.