Autor

Ghiță Mocan

G

Exercițiu de neuitare: Virgil Gheorghiu

La 22 iunie 1992 se stingea, la Paris, Virgil Gheorghiu, autorul romanului Ora 25 și a altor poeme și cărți de referință pentru cultura română. S-a născut la 9 septembrie 1916 în comuna Războieni, cătunul Valea Albă (jud. Neamț). În actele oficiale data nașterii este 15 septembrie, satul Totoiești, pentru că tatăl – preot paroh în sat din 1914 – nu-l declară o vreme autorităților. Este fiul lui...

„Ajuns la ultimele hotare ale universului…”

Pe 20 iunie 404, Sfântul Ioan Gură de Aur – pe atunci arhiepiscopul Constantinopolului – părăsea în mare taină capitala bizantină. Cum de s-a ajuns aici? Prin ce împrejurări un păstor și un predicator de acest calibru sfârșește în exil? A fost ceva adevărat în țesătura de acuzații care i s-au adus? Iată întrebări care necesită explicații îndelungi. Să reținem totuși că întreaga...

Demnitățile publice și (ne)adevărul

Cu cât urcăm mai sus pe treapta demnităţilor, cu atât ne îndepărtăm mai mult de adevăr pentru că oamenii se tem să-i rănească pe cei a căror afecţiune le este utilă şi a căror aversiune este periculoasă. Un prinţ va fi de poveste în toată Europa, numai el singur nu va şti nimic: a spune adevărul este folositor pentru cel căruia i se spune, dar dezavantajos pentru cei care-l spun pentru că se fac...

Noua îmbisericire

Ne întoarcem, așadar! Vremea cea aprigă a restricțiilor a trecut. Ne luăm înapoi spațiul bisericii, chiar dacă o vom face după reguli precise. Nici nu mai contează. Important e că, în sfârșit, repirăm toți același aer. Câteva ceasuri bune pe săptămână suntem împreună, iar viața liturgică își reia – anevoios, dar entuziast – traseul. O bucurie ce-am așteptat-o de mult, un zâmbet larg...

Rugăciunea săptămânii (113)

O, Dumnezeule, îndură-Te de mine rătăcitul și sădește frica Ta în inima mea, ca să fug de lume potrivit poruncilor Tale, să am ură față de ea și să mă adun în mine cu înțelepciune. Și nu mă lăsa, Hristoase, să rătăcesc în mijlocul ei, pentru că numai pe Tine Te iubesc, deși nu Te-am iubit încă, și numai de la Tine aștept să pot păzi poruncile fiind cu totul în patimi și necunoscându-Te. Căci cine...

„Printre ruinele neamului omenesc”

Câtă forță sufletească în a sta drept printre ruinele neamului omenesc și a nu zace prăbușit alături de aceia care nu au credință în Dumnezeu! Trebuie mai degrabă să ne felicităm și să îmbrățișăm darurile prezente, fiindcă, atâta vreme cât noi ne afirmăm cu tărie credința și, suferind pentru Hristos, mergem pe calea îngustă a Lui, vom primi răsplata acestei vieți întru credință, El însușii fiind...

Soarele cunoașterii și bezna ignoranței

Aș fi vrut să fiu în putere să trâmbițez ca din gură, stând pe cele mai înalte piscuri, și să trimit graiurile cumpătării ca o lege de tunet în toată lumea, ca să fie spre mărturie pentru toți care pervertesc adevărul. Dar nu este cu putință acest lucru pentru că sunt om cu viață scurtă și neînsemnat cu vârsta, firav în privința vocii și smerit, pe de altă parte, cu sufletul frământat în păcate...

Cărțile Bibliei: EVREI (structură)

Deși una dintre cele mai fascinante cărți ale Noului Testament, Epistola către Evrei crează anumite dificultăți în ceea ce privește structura. Diverși bibliști au propus diverse schițe, însă una dintre acestea rămâne (totuși) clasică. Este vorba de împărțirea cuprinsului epistolei (1.5-13.19) într-o manieră chiasmică (sub forma unei chiasme, adică în cinci secțiuni unde prima corespunde ultimei...

Cărțile Bibliei: 2Timotei

Nu avem nicio indicație directă că 2Timotei a fost scrisă după Tit și 1Timotei. Și chiar dacă din punct de vedere stilistic li se aseamănă foarte mult, ea nu se ocupă totuși de structura eclezială, tema centrală a primelor două. (…) Corpul scrisorii (1.6-4.18) din 2Timotei este cu circa 20% mai scurt decât cel din 1Timotei, iar conținutul este mai omogen. Ține cont de personalitatea și situația...

Reflecție despre complexitatea ființei

Omul, întorcându-se spre el însuşi, să observe ce este el faţă cu tot ceea ce există; să se privească pe sine ca pe un rătăcit în acest canton mărginaş al naturii; şi din acest locşor al universului, în care a fost instalat, să înveţe a judeca pământul, regatele, orăşelele şi pe sine însuşi la adevărată lui valoare. Ce este un om în infinit? Dar pentru a-i prezenta o altă minune, la fel de...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.