
Bine îmi este să trăiesc cu Tine, Doamne! Cât îmi e de ușor să cred în Tine! Când Duhul meu slăbește și încetează de-a-nțelege, când oamenii cei mai inteligenți nu văd dincolo de sfârșitul zilei și ignoră ce vor trebui să facă mâine, Tu îmi trimiți certitudinea clară a existenței Tale și grija pe care o ai Tu ca să nu fie închise toate porțile binelui.
Ajuns pe creasta gloriei pământești mă întorc, cu uimire asupra drumului parcurs pe care niciodată nu l-aș fi descoperit numai eu singur, un neașteptat drum care m-a condus străbătând lipsa de nădejde către locul de care am putut să retrimit umanității reflexul razelor Tale. Și Tu vei continua să mă lași să le reflect în măsura în care aceasta este necesară. Și dacă nu am timpul, e că Tu vei da sarcina altora să o facă.
(Alexandr Soljenițîn)