Schimbări înseamnă provocări

S

Câteva reflecții semnate de unul dintre cei mai mari teologi catolici moderni: Andrés Tornos (1927-2019):

„În primul rând, schimbările tehnice și demografice au dus la noi forme de muncă și relații umane. Această nouă situație a modificat imaginea de sine a milioane de bărbați și femei. Fostele roluri nu mai sunt acum acceptate, iar cele noi sunt confuze. Acesta este cel de-al doilea punct.
În al treilea rând, tematizarea noilor semnificații politice, tehnice și științifice a însumat anumite experiențe ale ceea ce înseamnă, cum ar fi opresiunea, consumul și funcționarea, iar acest lucru are un efect asupra vieții noastre.
Există noi mijloace de comunicare, cu noi posibilități și mai multe oportunități de interacțiune. suntem în relații variate, subtile și adesea neobișnuite cu un număr mare de oameni. Imaginea pe care o avem despre semenii noștri în general devine total diferită, aproape fără să ne dăm seama, iar acest lucru ne schimbă imaginea de sine. Praxisul interacțiunii primește astfel un impuls neașteptat. Schimbările nu au loc doar la nivel individual. Există, de asemenea, noi forme de interacțiune între grupuri. În rândul grupurilor creștine s-a produs o schimbare enormă în interacțiunea dintre diferitele biserici și dintre acestea și religiile necreștine, ca și față de corifeii acțiunii politice și ai criticii intelectuale.
Prin urmare, individul este mult mai puțin conștient de ceea ce reprezintă pentru ceilalți. De obicei nu-și dă seama de acest lucru, însă are totuși sentimentul că pășește pe terenul unor relații autentice. Experiența identității personale va fi profund tulburată, iar această tulburare, care poate duce chiar la pierderea totală a identității personale sau de grup, aceasta fiind sursa ultimă a schimbării despre care vorbesc. Ea are un efect imediat asupra relației dintre schimbările din praxis și limbaj, provocând o deplasare și o întrerupere a sensului. Dacă cineva simte profund că nu știe pentru ce îl iau ceilalți, este foarte greu să exprime un sens care să dea și să primească anumite mesaje. Se tinde să se folosească multe cuvinte extrem de particularizate, ceea ce duce la o criză a structurilor și a sensului, care sunt – de fapt – inima limbajului.
Așadar, cum putem descrie procesul limbajului creștin? Putem folosi anumite cuvinte pentru a comunica ceea ce se înțelege atunci când acest lucru s-ar putea să se fi modificat ? Înseamnă asta să folosim cuvinte care s-au particularizat ?
Nu există niciun studiu concludent cu privire la funcția reală a limbajului creștin. Acest lucru nu este ciudat în condițiile în care nu există teorii larg acceptate cu privire la funcția limbajului în general. Există ipoteza seducătoare a lui Ebeling, conform căreia funcția generală a limbajului este de a menține în viață viitorul și libertatea, dar pentru psihologi și sociologi această ipoteză este prea ideologică. Cred, de asemenea, că este deosebit de periculoasă pentru teologi.
Cu toate acestea, există multe întrebări despre viitor. Poate că numai în acest fel individul va putea ajunge la o organizare crescândă a stimulilor săi interni și externi, la o clarificare a relațiilor sale interpersonale și la o reconstrucție constantă a solidarității. Mișcarea limbajului se învârte în jurul acestor posibilități, pe drumul spre libertate și viitor.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.