Dar dacă această împărăție blajină, acest cerc deschis, aceste dealuri și păduri inundate de lumina soarelui, această laudă a culorilor, a frumuseții și a luminii, nu sunt altceva decât revelarea a ceea ce este dincolo de moarte: o fereastră spre eternitate?
(Alexander Schmemann)
Dacă aș mai avea un singur mesaj de rostit lumii acestea, ar fi următorul: Oh, fie ca toate duhurile să fie preocupate cu Hristos! Haideți să nu ne ocupă singuri prea mult cu jucări sau cu nimicuri, cu lucruri comune sau josnice, ci să privim la Isus. Cu siguranță, Hristos este de ajuns să ne umple gândurile, tânjirile, nădjdiele, iubirile, bucuriile, sau orice este înlăuntrul nostru sau în afara...
De ce omenirea are momente de grea descumpănire, de lipsă de rațiune și luciditate și recurge necugetat la propria autodistrugere? De ce politica și nu știința sau tehnocrația? De ce în construcția unei autostrăzi trebuie să hotărască politicul și nu economicul? De ce nostalgia carnagiului și nu religia iertării? De ce scuze mizerabilei clase politice pentru legile emise și atrocitățile comise și...
Ce putem cunoaște? De ce există ceva pe lume? De ce n-ar fi nimic?
Ce s-ar cuveni să facem? De ce să facem ceea ce facem? De ce și în fața cui suntem până la urmă răspunzători?
Ce putem spera? De ce ne aflăm aici? Ce ni se întâmplă?
Cine o să ne dea curajul să înfruntăm viața sau să înfruntăm moartea?
(Hans Küng)