Cristologie scrisă cu inima

C

Am citat la Sărbătoarea Învierii din această carte. Acum v-o recomand în câteva rânduri, deși cei care s-au mai întâlnit cu autorul – Giovanni Papini – știu la ce să se aștepte. Celebrul enciclopedist italian (invidiat ani buni de Mircea Eliade), s-a aplecat asupra biografiei lui Isus cu o oarecare disperare. O frângere a inimii, o scriitură care pare a-și mântui în primul rând autorul, iată ce a ieșit când verbul suculent s-a așternut pe filă.

Publicată prima dată în 1921 (sub titlul Storia di Cristo), lucrarea este în primul rând o renaștere și o redefinire spirituală a lui Papini. Se întâmplă după ce, vreme îndelungată, autorul stăruise într-un ateism feroce, iar acum devenise creștin la fel de înverșunat. Apropiații au lăsat mărturie despre râvna lui pentru Scriptură și despre disponibilitatea sa crescândă de a-și apăra credința. Un spirit ardent și cutezător îl împingea spre tot felul de acțiuni și luări de poziție. Orice s-ar face – spunea Papini – Isus rămâne un sfârșit și un început, o genună de taine dumnezeiești la răspântia a două crâmpeie de istorie omenească. Antichitatea și Creștinismul nu se mai pot contopi. Înainte și după Hristos, era, civilizația, viața noastră începe odată cu nașterea lui Hristos.

Papini încearcă să urmărească o anumită cronologie în prezentarea faptelor. Nu este totuși riguros în mod deplin, dar de fapt el nici nu-și propune asta. Cristologia sa este scrisă de un neteolog ce încearcă să-și cucerească cititorii cu… Isus. Unicitatea Lui, măiestria discursurilor și înălțimea faptelor sunt elemente pe care autorul încearcă să le creioneze tușat. Remarcăm și o atenție specială la contextul geografic, politic și social. Spiritul enciclopedic al autorului se vede în comparațiile pe care le face deopotrivă cu cultura greacă dar și cu cea romană. Există momente când ai impresia că ești acolo, Papini luându-te ostatec într-o Palestină a secolului întâi. Fiecare scenă este redată în culorii vii, atrăgătoare. Pentru că nu este tratat, dar nici istorie romanțată, această carte e foarte aproape de inima cititorului obișnuit. Îmbietoare până la ultima pagină, ea Îl postulează pe Isus pe locul ce-L merită. Nimeni n-a fost ca El; nimeni nu va mai fi ca El. Toate celelalte religii sunt încercări interesante de re-ligare (re-legare) a omului de divinitate, aici însă avem o revelație. Mai mult, avem Revelația Revelațiilor, Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Merită să facem pasiune pentru fiecare pas al Mântuitorului pe pământ, pentru a putea păși apoi prin credință pe târmâmurile slavei.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.