Paula Fredriksen este una dintre doamnele teologiei americane, cunoscută pentru cercetările sale în domeniul istoriei religiilor, în special al creștinismului timpuriu și al iudaismului din perioada celui de Al Doilea Templu. Este considerată o expertă în înțelegerea contextului istoric și cultural în care a apărut creștinismul.
S-a născut în 1951 și și-a obținut doctoratul în studii religioase la Universitatea Yale. A activat ca profesor și cercetător la mai multe universități prestigioase, inclusiv la Universitatea Boston și la Universitatea Ebraică din Ierusalim. A scris numeroase cărți și articole științifice care explorează relația dintre iudaism și creștinism și au contribuit la înțelegerea evoluției acestor religii în contextul istoric și cultural al antichității târzii.
Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale este „From Jesus to Christ: The Origins of the New Testament Images of Jesus” (1999), în care examinează modul în care înțelegerea și reprezentarea lui Isus s-au dezvoltat în primii ani ai creștinismului. Lucrările sale au adus contribuții semnificative la studiile asupra originilor creștinismului și la înțelegerea contextului în care au apărut Evangheliile și alte texte creștine timpurii.
Paula Fredriksen este recunoscută în comunitatea academică pentru rigurozitatea cercetării sale și pentru abordarea sa interdisciplinară, combinând istoria, teologia și studiile biblice. Lucrările sale sunt apreciate pentru punerea în lumină a influențelor culturale, politice și religioase asupra dezvoltării creștinismului timpuriu și pentru înțelegerea mai profundă a contextului în care au apărut textele biblice.
În lucrarea de față – Pe când creștinii erau evrei: prima generație (Humanitas, 2023) – autoarea face o incursiune în creștinismul apostolic, apelând la texte antice dintre cele mai diverse. Cum cititorul poate observa, își propune să „detecteze” sursele pre-lucanice (cu rerefeire în special la Faptele Apostolilor), adică acele izvoare care descriu creștinismul primar înainte ca Luca să-și scrie istoria. Ce află autoarea în demersul ei? Detalii fascinante despre iudaismul primului secol și cum acesta, mai degrabă indirect, a influența mișcarea creștină ce tocmai se născuse. Dinamica acestor relații (mai degrabă unilaterale: dinspre iudaism spre creștinism) este cât se poate de vie, mai cu seamă că apostolii au fost ei înșiși evrei. Acestui detaliu i se adaugă un altul: prima biserică a luat ființă în Ierusalim, așa că era cât se poate de evidentă o oarecare dependență de iudaismul palestinian.
Structurată în patru capitole, cartea gravitează – din punct de vedere tematic – în jurul Ierusalimului în general și a Templului în special. Relația pe care Isus și apostolii au avut-o cu acest spațiu sacru este definitorie pentru începuturile creștinismului. Înțelegerea acestei relații depinde însă de cunoașterea perioadei intertestamentare, dar și a celor două facțiuni iudaice: palestiniană și elenistică. Ponderea evreilor (sub aspect etnic) în primele decade ale Bisericii nu este întâmplătoare, așa cum nu este întâmplător impactul pe care creștinismul l-a avut asupra celor care (neevrei fiind) simpatizau cu monoteismul iudaic.
Ca o precauție, trebuie reținut faptul că autoarea operează pe alocuri cu detalii și paradigme destul de liberale, în sensul teologic al cuvântului. Cititorii obișnuiți doar cu textul Noului Testament și mai scrupuloși în ceea ce privește hermeneutica, s-ar putea să fie puțin descumpăniți. Însă, faptul acesta n-ar trebui să împiedice întâlnirea cu textul. Nu ne putem îndoi de acribia cu care Fredriksen scrie și nici de capacitatea ei de a-și fi actualizat exemplar cercetarea. Lectura oferă cititorului obișnuit (neinstruit teologic) un orizont minimal (dar suficient) pentru a înțelege cam la ce nivel se investighează începutul creștinismului. E o bună întoarcere la origini, pe calea rigorii istoriografice și, în cele din urmă, textual-biblice.