„În vremea aceea…” „trebuia să nască Maria”. Cum „în casa de poposire nu era loc pentru ei”, „a născut pe Fiul ei” și „L-a culcat într-o iesle.” Așa s-a făcut lucrarea, în taină și solemnitate!„În ținutul acela erau niște păstori” cărora li s-a arătat „un înger al Domnului” și le-a zis: „Nu vă temeți!”. Argumentul? Pentru că „s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” Semnul...
Pilat din Pont: cine a fost el?
Pilat din Pont: Pontius Pilatus (lat.), al cincilea prefect al Iudeii, a fost numit în anul 26 d.Hr. și a activat până în anul 36 d.Hr. Ceea ce știm despre cariera sa provine de la Iosif Flavius, Filon din Alexandria, Tacit, inscripția praefectus din 1961 din Cezareea și din NT (Fapte 3:13; 4:27; 13:28; 1Tim 6:13). Informațiile despre Pilat din tradiția bisericească ulterioară și din literatura...
„Căci un Copil ni s-a născut…” – o abordare contextuală
Citat frecvent în aceste zile, textul din Isaia 9.6-7 este un loc comun în hristologie. Însă, tocmai datorită utilizării lui intense, acest pasaj riscă să fie scos din context, ba chiar abordat superficial. Se poate ieși din această centrifugă? Există resorturi textuale care să încadreze totuși anunțul mesianic în realitatea imediată? Putem vorbi despre un fel de „introducere ideatică” la acest...
O izbândă istorică: Biblia de la București
La 10 noiembrie 1688 era terminată tipărirea primei traduceri a Bibliei în limba română, cunoscută ca și Biblia de la Bucureşti. Textul era o sinteză a eforturilor depuse, timp de trei veacuri, de către cărturarii români din toate ţările româneşti şi considerat cel dintâi document de limbă literară, pe înţelesul tuturor românilor. Se înțelege că definitivarea lui a necesitat resurse și efort...
Viața după Duminica Tomii
Dacă Duminica Tomii înseamnă a vedea și a crede, atunci tot ce urmează după aceasta înseamnă a nu vedea… și totuși a crede. „Tomo – i-a zis Isus – pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut” (In. 20.29). Evidențialistul Toma face posibilă o altă afirmație-forță rostită de gura Mântuitorului (mai făcuse posibilă una, în Ioan 14.6). „Makarios”...
„Psalmul este lucrarea îngerilor, viețuire cerească, parfum duhovnicesc”
Psalmul este liniște a sufletelor, preot al păcii; potolește tulburarea și vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului și îl înfrânează pe cel desfrânat. Psalmul leagă prietenii, îi unește pe cei dezbinați, îi împacă pe cei învrăjbiți. Prin urmare, cine se mai poate socoti vrăjmaș al celui împreună cu care a înălțat același glas către Dumnezeu? Cântatul psalmilor aduce, așadar, cel mai mare...
Evrei 6.4-6 și „a doua înnoire”
Semnificația acestor versete [Evr. 6.4-6], așa cum sunt interpretate de majoritatea cercetătorilor contemporani, este că nu există nicio șansă de pocăință după botez, cel puțin în cazul apostaziei. Oricum, mai mulți comentatori din Biserica Primară, în special Ambrozie al Milanului, Ioan Gură de Aur, Teodoret al Cyrului și Marcu Ascetul, au tâlcuit aceste versete (ca răspuns la novațieni și alți...
Cartea lui Tobit
Ocolită sau superficial studiată, cartea lui Tobit este totuși singura relatare (ce ni s-a păstrat) din exilul asirian. Aflată între cărțile necanonice (în Biblia ortodoxă) și între cele deuterocanonice (în Biblia catolică), dar absentă din Bibliile protestante și neoprotestante (deoarece acestea urmează Canonul palestinian, adică textul masoretic), lucrarea se impune lecturii pentru mai multe...
Ascultarea de părinți
Fiilor, ascultați-mă pe mine, părintele vostru, și purtați-vă astfel încât să vă mântuiți. Că Domnul l-a cinstit pe tată să fie peste fii și a întărit dreptul mamei asupra copiilor. Cel care-și cinstește tatăl își ispășește păcatul, iar cel care-și cinstește mama este asemenea celui ce-și agonisește comoară; cel care-și cinstește tatăl se va veseli în propriii săi fii și-n ziua rugăciunii sale va...
Canonul Vechiului Testament: compoziție și receptare
E deosebit de important să remarcăm că în iudaism nu a existat niciodată vreun conciliu oficial, de genul celor organizate mai târziu în Biserică cu scopul de a decide cuprinsul Bibliei, ci doar câteva discuții răzlețe despre cărți individuale. Însă două dovezi substanțiale sugerează cu tărie că toate cărțile din Biblia ebraică actuală fuseseră acceptate de evrei cel târziu la jumătatea secolului...