Oare ce sunt aceste treceri dintr-un an în altul decât repetiții pentru Marea Trecere? Această menghină a timpului în care suntem prinși între 31 decembrie și 1 ianuarie nu este altceva decât o anticipare a momentului final, când menghina va strânge plenar: între viața pământească pe care o lăsăm în urmă și viața cerească spre care ne îndreptăm. Trăirile – adesea contradictorii – pe...
Continuare de AICI și AICI: După câteva săptămâni, n-am mai putut suporta; în timp ce trupul meu se refăcea, sufletul îmi era frânt. Am hotărât să ne mutăm în alt oraș, departe de toate bârfele. Am hotărât să plec din România. Nici nu mai putea fi vorba să mă întorc la școală, așa că mi-am găsit o slujbă ca au pair în Italia.După câteva săptămâni, n-am mai putut suporta; în timp ce trupul meu se...
Continuare de AICI: Când m-am trezit eram la spital; nu știam unde mă aflu. Totul era alb, iar gâtul îmi era foarte uscat, tot trupul mă durea și am crezut că visez. Doctorii mi-au spus că fusesem în comă timp de două luni și că fusesem lăsată aproape moartă în vârful unui morman de gunoi, dar cineva care trecea pe acolo în noaptea aceea mă găsise. Chemase salvarea. Aveam o mulțime de fracturi;...
Cu gândul la fetele cuminți, dar naive, vă ofer în serial povestea Annei – una dintre protagonistele cărții Alertă roșie. Povestea prostituției și a traficului de persoane relatată din interior, publicată anul acesta de Editura Scriptum (Oradea). Născută într-o familie sfâșiată de alcool, violență și divorț, prin îngrijirea mamei Anna frecventează o biserică evanghelică. Ce se întâmplă după...
Întâmplarea aceasta a fost povestită de Clement Alexandrinul (sec. II d.Hr.). Prin urmare, ea nu face parte din materialul canonic al Noului Testament, cu toate că se bucură de o largă acceptare din punct de vedere istoriografic. Versiunea pe care o reproduc este cea a lui Eusebiu de Cezareea (sec. IV d.Hr.), care a preluat textul lui Clement cu fidelitate. După cum veți observa, avem aici o...
Ceea ce vă ofer nu e decât o pregustare. Preotul și clasicistul Ioan-Florin Florescu ne pune la dispoziție, prin intermediul Editurii Polirom, un Jurnal scoțian. Este retrospectiva ultimilor ani (începând cu 2011) când, sub auspicii sensibile, a părăsit România pentru a-și trăi propria diasporă scoțiană. Sunt în plină lectură a cărții, dar mi-a atras atenția felul cum își descrie relația cu mama...
Iartă-ne Doamne că prea am cedat atunci când ar fi trebuit să rămânem neclintiți! Ne-a fost frică. Am ținut prea mult la imaginea noastră, am făcut pe înțelepții. Pe moment am uitat de Iosif și de Daniel, am uitat de exemplul suprem al Fiului Tău. Am crezut că va ieși bine, că oamenii vor aprecia gestul nostru. Abia acum realizăm că ne-am înșelat, ne-am amăgit pe noi înșine în mod lamentabil. Și...
La început de studenție, o americancă scrie părinților ei de la facultate. Nu știa cum să înceapă, dar până la urmă se dă pe brazdă. Sincer, nu știu ce s-o fi ales de protagonistă, nu știu cum arată fișa ei matricolă, dar psihologia o are în degetul mic… Dragă mamă și tată, De când am plecat la facultate am fost cam leneșă și îmi pare rău că nu v-am scris mai devreme. O să vă povestesc...
Când a început să se tragă eu eram în casă. Au început să se întoarcă în bloc vecinii cu care plecase mama inițial. Unul dintre ei, rănit, mi-a spus că a văzut o femeie cu ochelari, brunetă, care a căzut pe un teren viran din fața blocului. Când s-au mai liniștit lucrurile, niște vecini au adus-o în casă. (…) Sincer, mama mea nu a știut de Brejnev, de Gorbaciov, de politică internațională...
Am ieşit în stradă în 16 decembrie 1989 după orele de serviciu. Lucram la Centrala Electrică de Termoficare, iar după orele de serviciu m-am întâlnit cu un vecin al meu, în apropierea blocului unde locuiam, în Zona Soarelui, şi am auzit de ceea ce se întâmplase înainte cu o zi acolo, în Piaţa Maria. Vecinul mi-a spus: «Dom’le, se încearcă ceva acolo». El, fiind maghiar, mi-a spus să mergem...