Eticheta

Viața lui Isus

V

Noi și lupta din noi

Din tinereţe, neliniştea mea primordială, din care izvorau toate bucuriile mele şi toate amărăciunile mele, a fost aceasta: lupta neîncetată, nemiloasă dintre duh şi trup. Înăuntrul meu erau străvechi forţe omeneşti şi preomeneşti, întunecate, ale celui Viclean; înăuntrul meu erau străvechi forţe omeneşti şi preomeneşti, luminoase, ale lui Dumnezeu; iar sufletul meu era câmpul de luptă unde...

ÎNVIEREA – „un salt calitativ radical”

Să ne întrebăm acum încă o dată, în rezumat, ce fel de întâlnire a fost aceea cu Domnul înviat. Sunt importante următoarele distincții: Isus nu este cineva care s-a întors în viața biologică obișnuită și care, după aceea, conform legilor biologiei, ar fi trebuit într-o zi să moară din nou; Isus nu este o nălucă (un „duh”). Aceasta înseamnă: El nu este cineva care, în realitate, aparține lumii...

Efectul Învierii lui Hristos

Când S-a sculat din morți în dimineața Învierii, Isus S-a sculat ca începutul lumii noi pe care Dumnezeul lui Israel intenționa dintotdeauna să o facă. Acesta e poate primul și cel mai important lucru care trebuie știut despre semnificația Învierii. (…) Relatările despre Isus cel Înviat… par să se refere la o persoană aflată acasă deopotrivă „pe pământ” și „în cer”. Și exact așa ceva...

„Fericit ești tu, locule!”

Fericită ești și tu, seară din urmă, căci în tine s-a împlinit seara Egiptului. Întru tine Domnul nostru a mâncat micul Paște făcându-Și El Însuși Paștele cel mare. Paștele s-a amestecat cu Paște, praznicul s-a unit cu Praznic. Un Paște trecător cu altul netrecător, preînchipuire și împlinire. Fericit ești tu, locule, căci în tine s-a înălțat cumpăna adevărului întinsă spre amândouă părțile. Două...

„Venit-a ziua ciocnirii!”

Isus se urcă la Templu ca să nimicească Templul. Le va lăsa romanilor lui Titus truda de a-i dărma zidurile, de a-i sparge pietrăria, de-a pune foc clădirilor, de a-i prăda bronzul și aurul, de-a schimba în grămezi de pietre fumegânde măreața cetățuie a lui Irod. Dar Isus nimicește, a nimicit avuțiile pe care Templul cel trufaș le tot scoate în văzul oamenilor, cu pietrele-i așezate una peste...

Botezul Domnului – pași spre Răstignire

Isus împlinise treizeci de ani. Vârsta cea bună și hărăzită. Mai nevârstnic, omul nu-i decât o nădejde; îl stăpânesc simțămintele și iubirile tuturor; nu-i cunoaște bine pe oameni, nu poate deci să-i iubească cu acea iubire înduioșată și miloasă cu care trebuie să fie iubiți oamenii, iar dacă nu-i cunoaște și nu-i în stare să-i iubească, n-are căderea să vorbească cu greutate, nici putința de-a...

Botezul lui Isus – semnul solidarității cu noi

Hristos pune prin botezul Său temelia botezului nostru, sau e Cel dintâi care dă ca om acest sens botezului lui Ioan. Nașterea prin botez restabilește pe om în starea primordială, pe care ar fi menținut-o Adam și ar fi moștenit-o urmașii săi, dacă n-ar fi căzut în păcatul originar. (…) Fără să Se facă El însuși păcătos printr-o naștere întru totul identică cu a noastră, El ia răspunderea...

„Glasul ce strigă în pustie…”

În vreme ce Isus mânuia tesla și colțarul în dugheana Lui din Nazaret, un glas răsunase din pustiu, dinspre părțile Iordanului și ale Mării Moarte. Cel din urmă dintre prooroci, Ioan Botezătorul, îi chema pe iudei la pocăință, vestea apropierea Împărăției cerurilor, propovăduia neîntârziata venire a lui Mesia, îi dojenea pe păcătoșii ce alergau la el și-i cufundat în apa râului, pentru ca acea...

Public și privat în activitatea lui Isus

În anul 1969, trei bibliști de elită – Glenn W. Barker, William L. Lane și J. Rmasey Michaels – publicau The New Testament Speaks (New York: Harper & Row Publishers). Această introducere în Noul Testament a jucat rol de manual în multe școlii de teologie ale vremii, bucurându-se de o largă apreciere. Deși au trecut decenii bune de atunci, lucrarea are și azi relevanță pentru cei...

Vitele, păstorii și magii

Isus S-a născut într-un staul. Un staul, staul adevărat, nu-i porticul sprinten, ușor, pe care i L-au zidit pictorii creștini Fiului lui David, parcă rușinați că Dumnezeul lor stătuse culcat în sărăcie și murdărie. Precum nu este nici ieslea de ipsos pe care închipuirea cofetărească a iconarilor a născocit-o în vremurile noastre; ieslea curată și drăgălașă, trandafirie, cu jgeabul lustruit și...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.