Acuratețea evanghelizării

A

Ray Comfort este un autor care scrie împotriva curentului. Într-o lume evanghelică ce dorește să convertească pe alții cu orice preț, acest om pune pe cântar conținutul acestei predicări. Nu am întâlnit mulți autori de o asemenea intrasigență. Inerția discursului evanghelic este pusă sub un mare semn al întrebării, atât în ceea ce privește conținutul dar și forma.

Cartea Cel mai bine păstrat secret al iadului (Risoprint, Cluj, 2011) este una dintre cele mai bune pe acest subiect. Scrisă de pe o atitudine sinceră și francă în același timp, lucrarea nu-și menajează cititorul. Premisa este că păcătosul nu înțelege sfințenia lui Dumnezeu și nici realitatea certă a judecății lui Dumnezeu. Întâlnirea dintre Isus și tânărul bogat îi oferă autorului un punct de plecare, iar Decalogul paradigmele unei explicații. Mai sunt discutate apoi metodele folosite de Isus în evanghelizare, precum și alte versete cheie.

Critica se îndreaptă împotriva prezentării aproape exclusive a iubirii și răsplătirilor lui Dumnezeu. Această doctrină – perfect biblică de altfel – este prezentată adesea unilateral, iar grozăvia păcatului nu mai apare. Vrând să-i luăm pe ascultători cu binișoru, riscăm să le aducem un mesaj trunchiat. Neconștientizați de păcătoșenia proprie, oameni vor vedea întreaga convertire ca ceva ieftin și superflu. Deschiderea inimii trebuie să vină printr-o confruntare directă cu adevărul lui Dumnezeu. Acesta este spiritul în care s-a format Biserica Primară, iar cartea Faptele Apostolilor ne stă mărturie.

Absența iadului din discursul evanghelic este un sindrom ce trebuie să ne pună pe gânduri. Diavolul însuși are scopul să ascundă această realitate, pentru a-i putea manipula mai ușor pe oameni. Pentru că tot suntem în plin sezon de evanghelizare, cred că lectura acestei cărți este binevenită. În lumina acestor adevăruri predicarea noastră ar putea fi îmbunătățită substanțial. Mai toți avem tendința de a accentua dizarmonic iubirea lui Dumnezeu și de a marșa mai puțin pe păcătoșenia omului. Isus nu a făcut așa, apostolii la fel. Dacă vrem să-I fim urmași ar trebui să-L imităm și în această privință.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.