Despre vocaÈ›ia sacră… a soÈ›iei

D

Mi-e imposibil să debutez pur și simplu. Înainte de a spune câteva lucruri despre cartea Influența sacră a lui Gary Thomas, voi identifica o stare de fapt. E vorba de o uzanță retrogradă perpetuată îngrijorător în spațiul evanghelic românesc. La căsătorii (sau la studii pentru familii) mai toți predicatorii dădăcesc miresele (sau soțiile). Ele trebuie să fie supuse, să își accepte cu stoicism jugul căsniciei, să își stimeze soțul în fiecare zi și multe altele. Este inversul situației din occident, unde soțul este mai întotdeauna pus la zid (să aibă grijă de ea, să fie gentil, să-și învingă pornirile etc.).

Lucrarea ce-o prezint este totuÈ™i una echilibrată. După ce ne-a uimit cu celebra Căsătorie sfântă, Thomas continuă să particularizeze lucrurile. Din postura de bărbat È™i soÈ› – postură incomodă oarecum – el încearcă să vorbescă soÈ›iilor. Fără a le umili în vreun fel, autorul încearcă să aÈ™eze lucrurile în matca lor biblică.InterogaÈ›ia este următoarea: Ce are nevoie un bărbat de la soÈ›ia lui pentru a fi soÈ›ul pe are ea È™i-l doreÈ™te? O reciprocitate anunÈ›ată încă din subtitlu, o provocare de ambele părÈ›i în ultimă instanță. După cum citam cândva, Thomas nu se trage înapoi când e vorba să-È™i mărturisească eÈ™ecurile dar È™i nici când își afirmă iubirea. Această vulnerabilitate, deÈ™i primejdioasă ai zice, face din întreaga carte o invitaÈ›ie la discernământ È™i dăruire.

Primul accent este pus pe relația cu Dumnezeu. Potrivit statisticilor soții mor înaintea soțiilor lor (implicit sunt mai multe văduve decât văduvi). Ar fi o nesăbuință din partea soției să aibă o prețuire mai mare pentru soțul ei (oricât l-ar respecta) decât pentru Dumnezeul ei. Tentația idolatră este o mare ispită în cadrul multor căsnicii, dar și prilej de frustrări și necazuri. Dacă înainte de căsătorie și, eventual, în văduvie, Dumnezeu a fost pus pe primul loc, același lucru trebuie să se întâmple și de-a lungul ei. Soțiile nu sunt chemate la depersonalizare, la o reverență atât de înaltă față de soț care să lase în umbră reverența față de Dumnezeu. Păstrarea unei relații optime cu Domnul aduce și binecuvântare și în plan conjugal.

Al doilea accent se pune pe trăsăturile de caracter. Aflată adesea ba într-o extremă, ba în alta, imaginea femeii a fost adesea contorsionată. Cândva patriarhatul făcea legea, acum mișcarea feministă pretinde ce nu face. Care este șansa femeii căsătorite, ținând cont de provocările directe ale vieții?! Cum ne spune și Scriptura, ea este chemată la o cizelare a omului interior, omul ascuns al inimii. Dăltuirea unui caracter hristic este dezideratul oricărei femei credincioase și care se așteaptă să-și amprenteze pozitiv soțul. În cele mai dificile momente, o soție pură în intenții și în acțiuni are mai mari șanse decât una care doar vânează greșelile soțului.

Al treilea accent cade pe evaluarea diferențelor. Soțul este diferit structural de soția lui. Cu cât soția realizează acest lucru cât mai repede și cât mai amplu, cu atât mai bine. Niciodată un soț nu poate fi influențat decât după ce-i cunoști particularitățile. Cele mai bune intenții nu sunt suficiente; soția trebuie să ia act de psihologia bărbatului ei. Îngăduința creștină se exersează cel mai bine în căsniciile noastre, iar după ce am învins devenim mai puternici și mai avizați.

Un ultim accent vizează înÈ›elepciunea aplicată. Chiar căsătoriÈ›i, bărbaÈ›ii continuă să aibe ispitele lor. TentaÈ›ia pornografiei, imaturitatea spirituală, proasta gestionare a priorităților, delăsarea în raport cu familia, sunt doar cele mai evidente. Când orice soÈ›ie le depistează într-un fel sau altul, o tristeÈ›e normală îi cuprinde inima. Ce va face ea? Va abandona înainte de a încerca reabilitarea? Va răbufni necotrolat în momente dificile? Ei bine, chemarea soÈ›iei este – după Scriptură – să-È™i câștige soÈ›ul. Cu sau fără cuvinte, ea este chemată să-È™i ajute partenerul în marile lui ispite. ÃŽn ultimă instanță pocăinÈ›a È™i fidelitatea È›ine de voinÈ›a personală a lui, dar – cât atârnă de soÈ›ii – ele sunt chemate să-È™i dea toate silinÈ›ele.

ÃŽn încheiere aÈ™ dori să vă asigur de cele mai bune intenÈ›ii È™i atitudini ale autorului. Fiecare pagină este o dovadă de respect pentru femeile căsătorite. Nu avem nicidecum o dădăceală ieftină È™i superfluă. Biblicitatea argumentelor, candoarea stilului È™i justeÈ›ea ideilor recomandă din plin această carte. Cred că orice femeie înÈ›eleaptă care – vorba lui Solomon – își zideÈ™te casa, o va lectura cu nesaÈ›. Câștigul nu se va lăsa aÈ™teptat, iar rezultatele nu vor întârzia nici ele. Avem nevoie de astfel de cărÈ›i scrise cu bun simÈ› È™i convingere!

comentarii

  • O carte excelenta, pe care eu si sotia mea trebuie sa o citim. Va multumim pentru recenzia foarte buna care ne-a starnit interesul si dorinta de a citi aceasta carte. Fiti binecuvantat!

  • Doamne, cat mai am de invatat! Mi’am adus aminte, citind aceasta recenzie, frate Ghita, de faptul ca trebuie sa ma rog pt mai multa intelepciune si sa fac pasi concreti inspre aceasta. Oh,cata drepate are aceasta carte!

Ghiță Mocan

SoÈ›, tătic È™i pălmaÈ™ pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil È™i gata să văd binele chiar È™i unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile È™i iau asupra mea orice povară ce are legătură cu ÃŽmpărăția Lui. Alături de soÈ›ia mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul È™i Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca È™i inevitabilele curiozități – le veÈ›i găsi în conÈ›inutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflaÈ›i mă reprezintă, cu toate frământările È™i modestele mele aprecieri.