Chemarea la schimbare

C

Publicată în câteva ediții la editura Logos (Cluj), cartea Schimbare lăuntrică a lui Larry Crabb este o adevărată piesă de rezistență. De la prima ediție (2002), lucrarea s-a bucurat de un succes imens. Devenise o întrebare obișnuită dacă ai citit-o sau nu. Chiar editura o promova în felul acesta, printr-un semn de carte. Din câte îmi aduc aminte scria: Ai citit Schimbare lăuntrică? Te simțeai aproape vinovat să n-o fi făcut.

Structurată în patru părți, cartea este de fapt un itinerar spiritual. Autorul încearcă să-ți arate starea de fapt (fără false impresii și autocompătimiri), iar apoi te conduce spre remedii. După cum vom vedea, mai peste tot el încearcă să ne dezvețe de truisme și să ne echipeze cu adevăruri scripturale.

Prima parte se ocupă cu sondări în adâncimile ființei. Introspecția este aici cuvântul de ordine. Înainte de a fugi de Dumnezeu, omul fuge de el însuși. Uneori am prefera orice în schimbul unei întâlniri frontale cu propriile frustrări. În condiția lui căzută, omul este iremediabil sortit eșecului. El are nevoie de un ajutor din afară, dar pentru a-l accepta are nevoie de a-și învinge orgoliul. Este mai ușor să pui un diagnostic spiritual celui de lângă tine, decât să te apleci să privești în prăpăstiile tale. S-ar putea să găsești acolo lucruri înfiorătoare, să tresari și să te dai un pas înapoi. Dar tocmai acel pas este de fapt pasul înainte. De acolo poți începe să clădești. A ieși din starea de confort, a-ți depăși propriile scuze, iată o primă victorie în procesul schimbării.

A doua parte descrie așteptările noastre adânci. Prin natura lui, omul este într-o continuă căutare. Simpla constatare nu-l ajută pe termen lung. Ea este numai un punct de plecare, dar el trebuie să facă pasul mai departe. După ce ne dăm seama de starea în care ne găsim, există riscul de-a apuca-o pe căi greșite. Acest potențial derapaj se datorează pretențiilor noastre incorecte. În loc să ne abandonăm în mâna unui Dumnezeu care știe bine ce să ne facă, ne imaginăm noi cum ar trebui să decurgă lucrurilor. Alimentăm astfel iluzii care în scurt timp se transformă în frustrări.

A treia parte atenționează asupra soluțiilor facile. În freamătul și angoasa propriei căutări, omul riscă să recurgă la soluții discutabile. Sub metafora Puțuri crăpate, Larry Crabb descrie acele locuri sterpe unde noi căutăm hrană îmbelșugată pentru suflet. Un soi de autosuficiență ne biciuește la început mai domol, dar apoi tot mai aprig. Încasăm eșec după eșec, dar tot nu ne potolim. Învățăm destul de greu lecția dependenței exclusive de Dumnezeu. Însetarea noastră crește exponențial, dar parcă nu găsim izvorul din care să bem. Trebuie să fim dispuși a privi realitatea în față și să renunțăm la încercări copilărești.

A patra parte atinge inima problemei: metamorfoza lăuntricului. Schimbarea începe ireversibil din interior. Fără o transformare a omului dinăuntru, tot ce putem face este o cosmetizare ieftină. Putem intra în anumite cadre religioase, ne putem mulțumi conștiința, dar nu este ceea ce ar trebui să fie. Avem nevoie de o schimbare de durată și care să ne atingă în profunzime. Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu acționează sinergic în această direcție, deschizându-ne perspective noi.

Cartea are așadar o valoare terapeutică. Spiritualicește vorbind, suntem chemați la o igienizare a scopurilor, dorințelor și caracterului nostru. Autorul pledează pentru excelență și autenticitate. Nu poți trăi cu Dumnezeu oricum și să te aștepți la rezultate deosebite. Travaliul vieții de credință trebuie înțeles în detaliu, iar apoi trebuie acționat în consecință. O recomand cu însuflețire deși cred că puțini cititori avizați au scăpat-o. Oricum, și a doua lectură e binevenită. Spor să aveți!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.