Categoria

Filozofice

F

„Omul este măsura tuturor lucrurilor”

Contrar opiniei populare, afirmația nu-i aparține lui Descartes. Da, a fost folosită în perioada iluministă până la intoxicare, dar ea aparține unui filozof antic pe nume Protagoras. Clasificat, de Platon, în rândul sofiștilor, Protagoras este un filozof presocratic. Este considerat, îndeobște, primul filozof profesionist, gânditorul care a ridicat filozofie la un alt nivel de receptivitate. Până...

„Nimic nu este în intelect care să nu fi trecut mai înainte prin simțuri”

Așa spunea Aristotel. Drumul informației spre intelectul uman trece, cu necesitate, prin simțuri. Orice fapt al cunoașterii este inundat de emoții. Conștiente sau nu, emoțiile acompaniază orice act de cunoaștere și-i determină traiectoria. Nimeni nu poate fi detașat în mod absolut în procesul învățării. Progresul fără precedent al științelor se datorează, în mod considerabil, aportului emoțional...

„Nu înceta să-ți sculptezi propria statuie!”

Așa își îndemna Plotin contemporanii. La o primă vedere ar părea infatuare, însă contextul celor spuse ne arată altceva. Marele gânditor se referă la modelarea propriului caracter. Nu de imagine este vorba, nu de felul cum reușești să-i impresionezi pe ceilalți, ci pur și simplu de calitatea ta de om. Fiecare dintre noi are o măsură reală, foarte greu de depistat de el însuși. O bănuim probabil...

Principiile, bunătatea și egoismul

Aceia dintre oameni care procedează conform principiilor, sunt doar foarte puțini… Cei care acționează, de asemenea, din imboldurile bunătății inimii sunt mai mulți… Cei care au ferm în fața ochilor preaiubitul lor eu drept unicul punct de reper al strădaniilor lor, încercând să rotească totul în jurul egoismului ca marele ax al tuturor, sunt cei mai mulți. În felul acesta...

„Tot ceea ce a fost vreodată spus și este adevărat ne aparține”

Iată o afirmație riscantă pe termen lung, dar rostită cu convingere la vremea ei. Îi aparține gânditorului creștin timpuriu Iustin Martirul și a fost reluată – după cum e ușor de bănuit – în diferite contexte. Ea s-a născut într-un cadru apologetic evident, fiind asezonată cu alte expresii de gen. Tânăra mișcare creștină era pusă sub un mare semn al întrebării. Contestatarii ei...

Dileme parentale

O anecdotă din antichitate o pomenește pe mama lui Thales care-l îndemna să se căsătorească. În timp ce se străduia să-l convingă, fiul îi spunea mereu: Încă n-a venit timpul. După ce Thales înaintează în vârstă, cum mama sa îl îndeamnă tot mai insistent, el răspunde: Acum… a trecut timpul. Altă anecdotă, ce vine oarecum în prelungirea acesteia, aduce în discuție paternitatea. De ce nu vrei...

Thales în interpretarea lui Platon

Unii văd în Thales (din Milet) fondatorul filozofiei. Cu merite extraordinare în multe privințe, acest gânditor l-a uimit inlusiv pe Platon. Acesta din urmă îl pomenește într-o scriere, cu candoare: Se povestește despre Thales că cercetând stelele și privind în sus, a căzut într-un puț. O servitoare din Tracia, minte aleasă și subțire, l-a luat, zice-se, peste piciorcum că pune suflet să știe ce...

Tipologia învățăturii

Citind Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane a lui Francis Bacon, dau peste o sinteză interesantă. La un moment dat, printre elaborari de tot felul, autorul identifică maladiile cunoașterii. Deși bună în esența ei, învățătura se poate îmbolnăvi, iar atunci lucrurile degenerează. Iată cele trei afecțiuni fatale ale adevăratei cunoașteri sunt: 1. Învățătura...

„Singurătatea a devenit intolerabilă”

Afirmație făcută de Nietzsche în lucrarea Omenesc, prea omenesc! Este vorba de o singurătate existențială, apăsătoare și interminabilă. Este rezultatul unei alegeri conceptuale deliberate și fără echivoc. Iată citatul complet: De când nu mai există Dumnezeu, singurătatea a devenit intolerabilă. Este groaznic să trăiești singur, judecător și răzbunător al propriei legi. Ca o stea proiectată în...

„Mă târăsc pe pământ și gem pentru că sunt om”

Lamentația îi aparține lui Jean Jacques Rousseau. Inserată în Scrisoare către Marchizul Mirabeau, scrisă la 26 iulie 1767, ea dă frâu liber unei trăiri adânci. Autorul pornea de la un text paulin, acolo unde apostolul vorbește despre binele ce nu-l poate face în vreme ce răul îl răpune adesea. Or, dacă rațiunea luminează mintea omului arătându-i binele și răul, cum se face că pasiunea și...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.