Așa își îndemna Plotin contemporanii. La o primă vedere ar părea infatuare, însă contextul celor spuse ne arată altceva. Marele gânditor se referă la modelarea propriului caracter. Nu de imagine este vorba, nu de felul cum reușești să-i impresionezi pe ceilalți, ci pur și simplu de calitatea ta de om. Fiecare dintre noi are o măsură reală, foarte greu de depistat de el însuși. O bănuim probabil, suntem pe aproape, dar foarte rar ne putem evalua în mod just. Unii spun că niciodată. Se pare că e peste puterile noastre. Chiar și așa stând lucrurile, nu trebuie să intrăm în panică: Dumnezeu știe bine cine suntem.
Din oferta generoasă a lumii în care trăim, suntem chemați să alegem ce e de preț. Nu vom găsi prea multe, dar merită să fim precum albina. Uneori în jurul nostru apar oameni de la care avem ce învăța, atât din cuvintele cât și din tăcerile lor. Alteori evenimente cu adevărat esențiale ne prind în vârtejul lor. Să nu mai spunem de cărți cu adevărat educative. Sunt oportunități ce ni se oferă și, tocmai pentru că sunt așa rare, merită să le exploatăm la maxim. Dar nu sunt doar acestea. Există o zonă a vieții noastre unde ne putem înfrupta din plin. Avem la îndemână resurse spirituale extraordinare. Putem cultiva o relație specială cu Dumnezeu prin rugăciune, putem asimila Cuvântul Lui prin Scriptură și putem avea părtășii vindecătoare cu ceilalți. Iată multe binecuvântări ce ne stau la îndemână.
Prin urmare, să nu-i lăsăm pe ceilalți să ne construiască propria statuie. Acest șantier e al nostru, e foarte personal. Alții vor dăltui în noi ce nu trebuie și, poate, cum nu trebuie. Fiecare se cunoaște pe sine în suficientă măsură pentru a schimba ce trebuie schimbat. Să înlăturăm bucata de piatră ce ne îngreunează chipul interior, să ne debarasăm de surogate. Să trăim plenar și adevărat. Ca și creștini avem toate pârghiile s-o facem. Trebuie doar să vrem și să acționăm în consecință!