Pentru o cultură iudeo-creștină

P

C. T. Popescu spunea într-un interviu că dispare un act cultural: recititul. Avalanșa de informații ne sufocă în bună măsură, iar tihna lecturii a doua devine un lux. Dacă nici măcar nu se citește, re-cititul devine aproape o iluzie. Și totuși, există cărți traduse în românește care merită revăzute din când în când. Mă refer aici la colecția de eseuri în onoarea lui Carl F. H. Henry, editate de D. A. Carson și John D. Woodbridge, și intitulată Dumnezeu și cultura (Cartea Creștină, Oradea, 2006).

Însumând aproximativ 20 de eseuri teologice de înaltă ținută, lucrarea mi-a atras atenția încă de la apariție. După o lectură rapidă, mi-am luat timp s-o adulmec din nou. Savorea dezbaterii derivă din curajul cu care sunt atacate subiectele. De la implicarea creștinilor în politică și până la provocările bioeticii, eseiști precum Vanhoozer, Bromeley, Priest, Heard jr., Mavrodes, Spitz, Smith, Johnson și alții, ne introduc în zone de mare interes. Cu acribie și coerență, suntem invitați la o călătorie fascinantă și plină de învățăminte.

Interesant este că, indiferent de subiect, autorii ne conving de biblicitatea demersului. Despre fiecare noutate culturală, socială sau politică scrie într-un fel în Biblie. Nu suntem lăsați descoperiți în fața ineditului. O reîntoarcere la revelația scrisă poate să fie definitorie pentru luarea noastră de poziție. Apoi, față de cel mai insignifiant detaliu al vieții se pot formula adevăruri dogmatice. Necăzând într-un dogmatism rece, auster, creștinul își poate întemeia crezul în cuvinte potrivite. Nimic nu are voie să ne ia prin surprindere. Promovarea valorilor iudeo-creștine trebuie făcută în mijlocul ateismului și agnosticismului contemporan. Retragerea este păguboasă și generează frustrări.

Cred că fiecare slujitor evanghelic ar trebui să lectureze măcar o dată cartea. Desigur, recomandarea este valabilă pentru oricine dorește mai mult decât ce primește la biserică. Dar pentru slujitori este aproape o necesitate. Eseu după eseu, ești confruntat cu realități cotidiene la care ai meditat cândva, dar ți-a lipsit călăuza pe măsură. Noi orizonturi se deschid, vechi dileme se rezolvă. O carte mare și provocatoare. (Re)lectură plăcută!

comentariu

Ghiță Mocan

SoÈ›, tătic È™i pălmaÈ™ pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil È™i gata să văd binele chiar È™i unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile È™i iau asupra mea orice povară ce are legătură cu ÃŽmpărăția Lui. Alături de soÈ›ia mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul È™i Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca È™i inevitabilele curiozități – le veÈ›i găsi în conÈ›inutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflaÈ›i mă reprezintă, cu toate frământările È™i modestele mele aprecieri.