Neașteptata prezență

N

Nu ne suntem suficienți nouă înșine. Avem, structural vorbind, nevoie de încă cineva. Ființă socială, omul este mereu în căutarea companiei. O oferă și o primește cu aviditate, se bucură de beneficiile ei și-i îndură, cu stoicism, ratările. Oricât de rănit ar fi cineva în plan relațional, întotdeauna va căuta – fie și inconștient – alte și alte apropieri. Așa cum spunea undeva Gabriel Liiceanu, înaintăm în viață înconjurați de un zid afectiv.

Cartea ce v-o propun se clădește pe conceptul de companie. Scrisă de Max Lucado și publicată, în 2011, la editura Scriptum (Oradea), este o binefăcătoare călăuză devoțională. Intitulată Salvatorul de lângă tineea se înscrie perfect în genul cu care Lucado ne-a obișnuit. Să apreciem hărnicia editurii Scriptum care traduce constant (și prompt) astfel de cărți pentru suflet. Subtitlul lămurește conținutul până la ultimul detaliu: Suficient de aproape ca să te poată atinge; suficient de puternic ca să te poți încrede în El. Iată, așadar, o pledoarie pentru suveranitatea și gentilețea lui Dumnezeu în ipostazele vieții. Paleta argumentelor scripturale este foarte largă, ceea ce pune cititorul într-o stare de introspecție necesară. Te întrebi aproape la fiecare pagină dacă nu cumva, din diverse motive, încrederea ta într-un astfel de Dumnezeu a fost lacunară. Încerci sentimente contradictorii care, în final, îți fac bine și te purifică.

Alcătuită din două părți – oameni  și locuri – cartea ne oferă ipostazieri concrete ale prezenței lui Dumnezeu.  El este prezent lângă oricine, iar pleiada e alcătuită din oameni dubioși (vameșul Matei),  descurajați (pescarul Petru), suferinzi (orbul din naștere), îndurerați (Maria și Marta), chinuiți (îndrăcitul din Gadara) și istoviți spiritual (Nicodim). Toate aceste întâlniri ne sunt prezentate cu lux de amănunte, oferindu-ne curaj și speranță. Cât despre locuri, Îl găsim pe Isus în intimitatea Mariei, în cotidianul vieții din Nazaret și în interogația curioasă a Templului. Urmându-Și destinul, Isus ne apare în cel mai neașteptat loc: râul Iordan, cerând să fie botezat de Ioan; dar și în cea mai neașteptată pustie, unde este ispitit. El este în primejdioasa furtună, pe muntele Schimbării la Față, dar și în agonia finală a tăcerii de la Calvar. Iată-L implicat în cele mai neașteptate întâlniri, dar și în cele mai neașteptate locuri.

Lecturând-o îți dai seama că toate acesturi gesturi hristice au fost pentru tine. În fond, autorul dorește să te convingă de concretul umblării cu Dumnezeu. Sub semnul fascinației, această umblare este de fapt un itinerar al credinței. Niciodată nu trebuie să te îndoiești de prezența Lui, iar El niciodată nu se va dezice de tine. Nici un contemporan nu I-a fost mai aproape de cum ești tu și nici o situație nu-i este inoportună. Dumnezeirea Sa alege să strălucească în mijlocul umanității noastre, în cadrul strâmt al limitelor proprii. Este multă încurajare aici. Se cere doar încredere și tenacitate de copil. Să le dobândim, apoi să le împărtășim celor de lângă noi.

 

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.