Apologia iubirii

A

De departe cel mai cunoscut verset al Bibliei, Ioan 3.16 este și cel mai exploatat din punct de vedere exegetic. Cel mai memorat, cel mai utilizat și cel mai la îndemână, Ioan 3.16 face dovada unei concizii uluitoare. În doar câteva cuvinte, Domnul Isus reușește să prindă întreg planul divin pentru mântuirea omului. Acest verset reușește să refacă din cioburi căderea adamică, să ofere speranță dar să și responsabilizeze în același timp.

De la această premisă pornește și Max Lucado în cartea 3:16: numerele speranței, apărută la editura Scriptum (Oradea), în anul 2008. Devoțională și încurajatoare, lucrarea creionează întreg tabloul iubirii lui Dumnezeu.  Fiecare detaliu este așezat la locul lui, inserându-se în planul general al operei. După cum se știe, Ioan 3.16 este doar o părticică din dialogul pe care Isus l-a purtat cu Nicodim. Soteriologic și amplu, purtat în termenii cei mai potriviți și la un nivel elevat, acest dialog se numește – în cartea de față – Cea mai celebră conversație din Biblie. Curiozitatea lui Nicodim declanșează un moment unic, o ocazie în care Fiul lui Dumnezeu leagă Vechiul de Noul Testament dezlegând marea taină a mântuirii prin credință.

Gândită în două părți, cartea îmbină într-un mod fericit exegeza devoțională cu aplicația autentică. De-a lungul a peste 100 de pagini, suntem purtați spre inima versetului de aur al Scripturii. Fiecare sintagmă este analizată separat, ceea ce orientează fiecare capitol spre o doctrină aparte. Ni se vorbește, așadar, despre unicitatea lui Dumnezeu, despre forța iubirii Sale, dar și despre caracterul universal al mântuirii. Această iubire jertfelnică, iubirea ce nu se trage înapoi din fața sacrificiului, este iubirea care L-a coborât din cer pe Isus. Ea este șansa noastră perpetuă de salvare, unica oportunitate viabilă pentru a ne asigura veșnicia cu Dumnezeu. Dar, pentru ca toate acestea să fie operabile, omul trebuie să răspundă cu credință. Asemenea israeliților în pustie, omul trebuie să se încreadă în jertfa ispășitoare a lui Hristos. El trebuie să privească spre Dumnezeul care-Și oferă Fiul și să ia act de la modul personal.

Partea a doua – cea aplicativă – este un itinerar de 40 de zile. Fiecare capitol înseamnă de fapt un scurt eseu despre viața lui Isus. Parcurgându-le în acest ritm, îți pui mintea și inima în mișcare. Fiecare detaliu este aplicat la viața creștină de fiecare zi. E un fel de teologie a cotidianului servită cu lingurița. După ce o citești, ți se pare că așa trebuia scrisă această carte. Consistența ei practică și motivațională o recomandă din plin. Ioan 3.16 devine parcă mai viu ca niciodată, iar legătura cu viața fiecăruia este bine argumentată. Există multă speranță în acest verset, dar și multă responsabilitate. Să le culegem pe ambele și să le punem la inimă. Innvestiția supremă pe care Dumnezeu a făcut-o întru mântuirea noastră nu trebuie să rămână doar o posibilitate, ci ea trebuie să devină o realitate efectivă, de fiecare zi.

comentarii

  • Întreaga omenire este acum implicată într-o mare luptă între Hristos și Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, la Legea Sa și la suveranitatea Sa în univers. Acest conflict a început în ceruri, atunci când o ființă creată, înzestrată cu libertatea de alegere, prin înălțarea de sine a devenit Satana, vrăjmașul lui Dumnezeu, și a condus la răzvrătire o parte dintre îngeri. El a introdus spiritul răzvrătirii în lumea noastră, determinând pe Adam și pe Eva să păcătuiască. Păcatul omului a dus la distrugerea chipului lui Dumnezeu în omenire, la dezordine în lumea creată si, în cele din urmă, la distrugerea acesteia prin potopul care a cuprins întreaga omenire. Urmărită de întreaga creațiune, această lume a devenit scena conflictului universal, din care, în cele din urmă, Dumnezeul dragostei va fi îndreptățit. Pentru a ajuta pe poporul Său în acest conflict, Hristos trimite Spiritul Său cel Sfânt și îngeri credincioși să-l călăuzească, să-l apere și să-l susțină pe calea mântuirii (Apocalipsa 12,4-9; Isaia 14,12-14; Ezechiel 28,12-18; Geneza 3; Romani 1,19-32; 5,12-21; 8,19-22; Geneza 6-8; 2 Petru 3,6; 1 Corinteni 4,9; Evrei 1,14).

    • Da, suntem implicați într-un război spiritual zilnic. Pe măsură ce devenim conștienți de lucrul acesta, angajarea e mai mare. Trebuie să dăm dovadă de curaj și înțelepciune.

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.