A descrie parcurusul istoric al unui popor nu e o sarcină ușoară. Complexitatea întregului demers, rigoarea legată de surse și propria subiectivitate te pun într-o reală dificultate. La fel ca individul, un popor care se adună sub același steag și care împărtășește aceleași năzuințe are și o sumedenie de particularități. Dar când vine vorba de poporul evreu, toate aceste detalii se amplifică. Unicitatea acestei națiuni, drama ei milenară și eternele surprize crează o presiune imensă asupra istoricului. Tocmai din această cauză nu oricine are curajul de a scrie pe acest subiect, deși tentația trebuie să fie savuroasă.
Unul dintre cutezători se numește Josy Eisenberg, rabin francez de origine poloneză, una dintre figurile emblematice ale iudaismului contemporan. Spre deosebire de alți gânditori de talia lui, Eisenberg este implicat și în media, realizând emisiuni cu caracter religios pentru radio și TV. Un om al timpului său, care nu-și permite luxul de-a se retrage într-un turn de fildeș, când omenirea se zbate în convulsii de tot felul. Ei bine, cartea pe care o prezentăm aici se numește O istorie a evreilor (Humanitas, 2006), fiind una dintre cele mai bune sinteze pe acest subiect. Mai cu seamă în limba română, această lucrare se așează între primele trei, aș zice (după Iudaismul lui Hans Kung și O istorie a evreilor a lui Paul Johnson).
Tehnic vorbind, tratatul descrie o succesiune de evenimente care au modelat poporul evreu. După ce discută problema spinoasă a originilor, autorul descrie formarea Israelului prin cucerirea țării Canaan. Apoi avem constituirea iudaismului și perioada macabeilor, urmate de războaiele evreieși și tumultoasa diasporă. Cum între timp apăruse creștinismul, Eisenberg dezvoltă și relațiile dintre noua mișcare și evreitatea momentului. O importanță aparte este alocată Talmudului și influența colecțiilor sacre și iată-ne apoi în plin Ev Mediu. Aici, o altă ciocnire religioasă își va spune cuvântul: cea dintre iudaism și islam. Evreii își vor găsi o bună acomodare pe la curțile princiare ale Europei, deși vor trece – ca popor și teritoriu – prin grozăvia cruciadelor. Modernitatea este văzută prin ochii emancipării (prin Revoluția Franceză), dar și prin cei ai antisemitismului care va genera holocaustul ce-a îngrozit o lume întreagă. Și totuși, dincolo de vicisitudinile istorice, acest popor continuă să spere și să lupte. Autorul are un capitol separat dedicat refugiului american, dar ne oferă și teorii optimiste în privința națiunii evreiești.
Cartea este scrisă într-un stil accesibil și care nu presupune lecturi anterioare. Oricine se poate apropia de ea din pură curiozitate, fără a avea senzația că nu este suficient de pregătit. Eisenberg pare a ne invita să cunoaștem un popor asupra căruia planează atâtea suspiciuni. Dar o face în mod calm și fără subiectivism pătimaș. În timpul lecturii te „împrietenești” cu istoria despre care citești și ajungi să înțelegi mai bine subtilitățile acestui popor care continuă să fascineze.