Realitate și simbol în același timp, Crucea lui Hristos este miezul credinței creștine. Totul gravitează în jurul ei, iar faptul acesta ne uimește de fiecare dată. Cei mai buni specialiști în istorie antică, cei mai pregătiți exegeți și cei mai renumiți antropologi trăiesc mereu sub această fascinație. Deși toți aceștia cunosc detaliile istorico-teologice, sunt surprinși de ideea centrală: Dumnezeu atârnat pe cruce.
ÃŽntr-o astfel de stare se afla È™i Max Lucado când – în 1986 – a publicat pentru prima dată pe acest subiect. Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul este titlul cărÈ›ii, apărută în româneÈ™te la editura Scriptum (Oradea) în anul 2009. De fapt e o colecÈ›ie de cronici ale crucii, o invitaÈ›ie de a experimenta adevărul jertfei lui Hristos la nivel personal. Este ca È™i cum te-ai aÈ™eza confortabil în faÈ›a unui tablou, ai contempla È™i ai încerca să înÈ›elegi totodată.
Structurată în trei părÈ›i, cartea își propune să răspundă la întrebarea: Cum este Crucea lui Hristos esenÈ›a credinÈ›ei? În stilu-i caracteristic, Lucado răspunde la această întrebare cu multă delicateÈ›e. ConÈ™tient că se apropie de o mare taină, el încearcă să deznoade evenimentul crucificării din perspectiva creÈ™tinului onest. Cum spuneam, priveÈ™te spre el din trei unghiuri diferite. Primul este unghiul cuvintelor. Pe cruce, Isus a rostit cuvinte cu semnificaÈ›ie în cel mai dramatic moment al existenÈ›ei Sale pământeÈ™ti. Aceste cuvinte au valoare de paradigmă. Rugăciunea de iertare a lui Isus, mântuirea tâlharului pocăit, încredinÈ›area mamei sale în grija lui Ioan, strigătul părăsirii care a cutremurat lumea, implorarea apei, anunÈ›area finalului È™i încredinÈ›area duhului în mâna Tatălui – iată marile preocupări ale Domnului pe cruce. Ei bine, toate acestea sunt analizate în capitole separate. Acele câteva ceasuri ne sunt reconstituite plecând de la ceea ce a spus Isus. Este o fereastră uimitoare ce ni se deschide spre personalitatea Sa. Auzindu-L È™i meditând la cele exclamate, putem citi mai bine în inima Sa dumnezeiască. Putem pricepe mai bine lărgimea iubirii Sale pentru cei pireduÈ›i, pentru cei care au imperioasă nevoie de jertfa Sa.
Al doilea este unghiul martorilor. Mult prea mediatizat, evenimentul crucificării a atras tot felul de oameni. Ar fi cam două tipuri: unii atinÈ™i de bunăvoie, alÈ›ii atinÈ™i din întâmplare. ÃŽn categoria a doua se includ oameni ca Malhu, Baraba È™i sutaÈ™ul roman. Evangheliile îi amintesc pe toÈ›i trei, dar se ocupă deopotrivă È™i de ucenici È™i femei. Aici o avem cu prioritate pe Maria, mama Domnului; dar È™i celelalte femei ce I-au fost alături adesea. Dintre toÈ›i ucenicii, Ioan se pare că a rămas cel mai mult cu Isus. El ajunge – împreună cu femeile – până la piciorul Crucii. Mezinul dintre ucenici, el face dovada unei iubiri plină de curaj. ÃŽntâlnirile de după ÃŽnviere sunt È™i ele atât de vii È™i emoÈ›ionante. Petru este aici în prim plan, mai ales din cauza lepădării sale întreite. O pleiadă de figuri unice, un cor de martori care sunt fie de o parte fie de cealaltă a baricadei. Oricum, oriunde s-ar afla, ei intră vrând-nevrând într-o relaÈ›ie cu Isus. Nimeni nu poate să rămână indiferent: nici atunci, nici acum.
În fine, al treilea este unghiul înțelepciunii. Se aduc în discuție ipostaze jenante. Jucătorii de cărți de la piciorul Crucii, bunăoară. Erau atât de aproape de Isus, dar ignoranța lor nu cunoaște margini. Alții ca ei, în situații similare, au procedat la fel. Indiferența trecătorilor, ura preoțimii, visceralitatea ostașilor sunt doar câteva exemple. Dar, mai devreme sau mai târziu, ucenicii și femeile Îl vor reîntâlni pe Isus. Acum viu, gata să-i încurajeze, Mântuitorul le oferă ultima lecție. Ezitările lor anterioare, atitudinea lor incorectă adesea și toate câte vor mai fi fost trebuie acum înțelese în lumina Învierii. Înțelept nu e omul care nu greșește, ci acela care învață din propriile-i greșeli. Ucenicii au trecut testul, iar cartea Faptele Apostolilor ne stă drept mărturie.
Crucea lui Hristos este, așadar, locul spre care toți privesc. Unii cu admirație, alții cu dispreț, dar nimeni nu rămâne pe dinafară. Cartea lui Lucado ne creionează în culori vii detalii care ne scapă la simpla lectură a Evangheliilor. Merită s-o citim și să medităm la eveniment. Întreaga lucrare este o aducere aminte, o chemare la mai mult și la mai bine.
un maestru al cuvantului scris….