Fu cuprins de bucuria insolită a celui convertit care vede lumea dispărând sub ochii lui. Unde se află? Cum e această altă lume? Dacă ar fi putut vorbi, n-ar fi putut s-o descrie, deoarece nu mai erau suficiente cuvinte. Noțiunile de spațiu și timp nu mai existau. Nici propria-i ființă nu mai avea conștiința individualității sale. Pur și simplu e pierdut și parcă înghițit de o indespcriptibilă fericire. (…) Iată-l din nou prizonierul unui univers aparte pe care l-a simțit, deodată, printr-o străfulgerare. Ambiția, banii, puterea, plăcerea – nu mai însemnau nimic. Nu mai păstra decât o amintire inexprimabilă întreținându-i bătăile inimii și totuși pe aceasta trebuia s-o dăruiască el oamenilor.
Versiunea lui Julien Green asupra convertirii lui Francisc de Assisi. Descrisă în cartea Fratele Francisc, această experiență este așezată în simfonia altor viziuni. Asistăm la o succesiune de momente esențiale care-l vor pregăti pe tânărul Francisc pentru misiunea ce avea să-l confirme.
De remarcat câteva elemente ale convertirii: radicalitatea, uluirea, fericirea și răsfrângerea spre ceilalți. Un noian de trăiri care gravitează în jurul unei întâlniri în planul credinței. Dumnezeul nevăzut care poate fi atins cu sufletul, Cel de nepătruns care se face cunoscut. Dacă vorbim de mari oameni ai credinței, de personaje care au marcat istoria milenară a creștinismului, atunci trebuie să vorbim – inevitabil – și de convertirile acestora. Ne face bine, ne încurajează și ne oferă perspective noi.