Eticheta

istoria creștinismului

i

Exercițiu de neuitare: Martin Bucer

La 11 noiembrie 1491 se năștea, în Schlettstadt (Alsacia), Martin Bucer, unul dintre cei mai îndrăgiți reformatori protestanți. Mediator și cărturar liturgic, a rămas în istorie mai ales pentru încercările sale de a face pace între grupurile reformatoare aflate în conflict. El a influențat nu numai dezvoltarea calvinismului, ci și dezvoltarea liturgică a comuniunii anglicane.Bucer a intrat în...

Ortodoxie versus catolicism în Principatele Române

Dacă Unirea cu Roma a unei părţi dintre ortodocşi este unanim considerată o consecinţă a succeselor militare antiotomane ale Habsburgilor, în schimb a fost mai puţin dezbătută în istoriografie legătura dintre evenimentele politico-militare şi un alt fenomen petrecut în această vreme în spaţiul românesc, şi anume tipărirea în Moldova şi în Ţara Românească a unui mare număr de cărţi de propagandă...

Exercițiu de neuitare: Dietrich Bonhoeffer

La 4 februarie 1906 se năștea, într-o familie însemnată, teologul martir Dietrich Bonhoeffer. De ambele părţi ale familiei lui se aflau strămoşi renumiţi de toate felurile, de la oameni de stat şi avocaţi până la pictori şi teologi.  Părinţii lui Bonhoeffer au fost şi ei nişte oameni deosebiţi. Tatăl său, Karl, a fost un om de ştiinţă genial, fiind cel mai renumit psihiatru din Germania din prima...

Exercițiu de neuitare: Vladimir Ghika

La 25 decembrie 1873 se năștea, în Constantinopol, principele Vladimir Ghika. Acolo tatăl lui era ambasadorul României, iar Vladimir era nepotul domnitor al Moldovei. Totul prevestea o carieră diplomatică de succes, fapt care însă nu s-a împlinit decât parțial. A primit o educație potrivită cu statutul său și a continuat studiile la Toulouse și Paris unde i-a cunoscut pe cei mai rafinați...

Rugăciunea săptămânii (117)

Tată iubit, mulțumesc pentru darul vieții. Mulțumesc pentru toate crizele, încercările ei, pentru toate durerile și lipsurile, pentru boală și moarte: moartea persoanelor dragi mie și pentru propria-mi moarte.  Mulțumesc pentru viața cu Tine și mai adevărată și mai reală pe care o voi avea după moarte. Prin Isus Cristos, Fiul Tău și Mântuitorul meu, îți consacru toate lucrurile, planurile, visele...

„Credința își convertește întotdeauna epoca”

Asia și lumea antică aveau aerul că sunt prea bătrâne ca să moară. Creștinătatea a avut un destin complet opus. Ea a trecut printr-o serie de revoluții, iar creștinismul a murit în fiecare. De multe ori a murit și s-a ridicat din morți fiindcă avea un Dumnezeu care cunoștea drumul afară din mormânt. Însă primul fapt extraordinar care marchează această istorie este următorul: Europa a fost...

„Aceasta este poziția mea! Nu pot altfel.”

La 25 mai 1521, în cadrul Dietei de la Worms, scrierile lui Martin Luther erau declarate eretice și, în consecință, interzise. Această dietă (sau adunare legislativă), a fost  prezidată de Carol al V-lea, Luther fiind și el de față. Carol a afirmat că „un singur călugăr, purtat pe căi greșite de propria-i judecată, s-a așezat împotriva credinței pe care o au toți creștinii de o mie și mai bine de...

„Să existe din nou creştini şi să ţină adunările lor”

Nu, afirmația nu-i aparține lui Constatin cel Mare. „Ut denuo sint cristiani et conventicula eorum” – cum sună în original, a fost rostită la 30 aprilie 311 de către împăratul Gaius Galeriu. Deși grav bolnav, acesta emite un edict de toleranță a creștinilor, luând-o înaintea „Edictului de la Milano”, din 313. După persecuții succesive, mai ales după cea a lui Dioclețian, cea mai firavă...

Constantinopolul lui Constantin cel Mare

Orașul Constantinopol avea ziduri masive, piețe și un forum, fiind împânzit cu porticuri și sculpturi aduse de pe întreg cuprinsul imperiului. În centrul său erau o columnă și o statuie aurită a lui Constantin însuși, înfățișat ca un semizeu. Împăratul a poruncit realizarea a 50 de biblii aurite, ce au necesitat pergament obținut din pieile a 5 000 de vaci. A luat astfel naștere Bizanțul...

Viața, domnia și isprăvile lui Constantin cel Mare

Din momentul împărțirii imperiului de către Dioclețian, Europa a intrat într-o stare de tranziție. Ieșea din etapa unui litoral mediteranean, în cea mai mare parte unit și care își avea centrul la Roma, și se apropia de una a loialităților împărțite între posesiunile sale occidentale și orientale. Această falie avea să persiste mult timp după dispariția Imperiului Roman. Existau și alte diviziuni...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.