Nici tu, dacă te temi de Dumnezeu, nu îndeplinești porunca regelui Egiptului. Căci el îți ordonă să trăiești în delicii, să iubești acest veac, să tânjești după cele prezente. Tu, dacă te temi de Dumnezeu, dacă îndeplinești slujirea moașei în cazul sufletului tău, dacă dorești să-i aduci mântuirea, nu faci acestea, ci lași în viață partea bărbătească ce este în tine: tămăduiești și îngrijești omul tău cel lăuntric și îi cucerești, prin fapte și gânduri bune, viața veșnică. (…)
Luați seama ce poruncește alor săi conducătorul acestei lumi [Cf. In. 16,11]: să ne răpească pruncii ca să-i arunce în fluviu și, întinzându-le capcane, în continuu, încă din fragedă pruncie, să-i smulgă, când vor atinge prima oară sânii Bisericii, să-i îndepărteze, să-i urmărească și să-i afunde în valurile și furtunile acestui veac.
(Fragment din Omilii si adnotari la Exod, de Origen – Iași: Polirom, 2006, iBooks)