Psalmul este liniște a sufletelor, preot al păcii; potolește tulburarea și vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului și îl înfrânează pe cel desfrânat. Psalmul leagă prietenii, îi unește pe cei dezbinați, îi împacă pe cei învrăjbiți. Prin urmare, cine se mai poate socoti vrăjmaș al celui împreună cu care a înălțat același glas către Dumnezeu? Cântatul psalmilor aduce, așadar, cel mai mare bun: dragostea. Cântatul împreună este ca o cunună care conduce la unire, armonizând poporul în simfonia unui singur cor. Psalmul îi pune pe fugă pe demoni și îi aduce pe îngeri într-ajutor; este armă pentru frica de noapte, odihnă pentru ostenelile zilei; este ocrotire a pruncilor, podoabă celor în floarea vârstei, mângâiere bătrânilor, giuvaier foarte potrivit femeilor. Populează pustiurile, liniștește piețele; este abecedar pentru începători; propășire pentru cei ce înaintează, statornicie pentru cei desăvârșiți. Este glas al Bisericii. El dă strălucire sărbătorilor. Zămislește întristarea cea după Dumnezeu, pentru că psalmul scoate lacrimi și din inima împietrită; psalmul este lucrarea îngerilor, viețuire cerească, parfum duhovnicesc. Ce descoperire înțeleaptă a Învățătorului, Care a rânduit în chip iscusit ca odată cu cântarea să învățăm și cele ce ne folosesc! De aceea se și întipăresc mai bine în suflete învățăturile. Căci învățătura dată cu sila nu dăinuie de obicei, însă învățătura primită cu plăcere și cu bucurie se întipărește mai trainic în sufletele noastre. Ce nu ai putea învăța din psalmi? Oare nu măreția curajului? Nu exactitatea dreptății? Nu distincția cumpătării? Nu desăvârșirea înțelepciunii? Nu chipul pocăinței? Nu măsura răbdării? Oare cei ai putea spune despre cele bune? Aici există învățătura desăvârșită despre Dumnezeu, prorocia despre venirea în trupa lui Hristos, amenințarea cu Judecata, nădejdea învierii, frica de pedeapsă, făgăduințele slavei, descoperirile tainelor; toate au fost depozitate, ca într-o mare și obștească vistierie, în Cartea Psalmilor, pe care profetul a armonizat-o cu instrumentul muzical numit „psaltire”, deși existau multe instrumente muzicale. După părerea mea, profetul, inspirat de Duhul, a arătat în psaltire harul care răsună de sus, deoarece, dintre toate instrumentele muzicale, numai psaltirea își are cauza sunetelor în părțile de sus.
(Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi)