Eticheta

hermeneutică

h

Freud, Nietzsche și Marx

Secolul al XX-lea s-a deschis în umbra părinților suspiciunii: Sigmund Freud (1856-1939), Friedrich Nietzsche (1844-1900) și Karl Marx (1818-1883). Nietzsche a murit în 1900, înainte ca secolul să își găsească echilibrul, dar a lăsat în urmă „Așa grăit-a Zarathustra” (1883-1892), scrisă aproape ca o scriptură pentru epoca modernă. Ideea sa despre „supraom” avea să fie folosită decenii...

Chivotul și cei doi heruvimi

Fragmentul de mai jos, desprins din omiliile patristice, scoate în evidență – printr-o interpretare alegorică – felul în care primii hermeneuți ai Scripturii Îl vedeau pe Hristos în tot Vechiul Testament. Aceast abordare hristologică a oricărui pasaj biblic ne scapă adesea, poate și din cauză că suntem prea preocupați de aplicarea metodei istorico-critice. Dar, să nu mai lungim vorba...

„Iubirea de sine închide foarte tare ochiul inimii”

Sunt multe păcatele pe care le facem, dar nu ni se par grele fiindcă, atenți la iubirea de sine și închizând ochii pentru noi, ne mângâiem cu amăgirea noastră. Se întâmplă ca adesea să judecăm ușor greșelile noastre grave și cu asprime greșelile ușoare ale aproapelui… Or știm că iubirea de sine închide foarte tare ochiul inimii. De aici se deduce că ceea ce facem noi și nu socotim a fi...

Fecioara, lemnul și moartea

Ai văzut biruință minunată? Ai văzut faptele mari ale Crucii? Să-ți spun și altceva mai minunat? Când ai să afli chipul biruinței, atunci ai să te minunezi și mai mult. Prin acelea prin care diavolul a biruit pe om, prin acelea l-a biruit și Hristos pe diavol. Ascultă cum! Semnele înfrângerii noastre au fost: fecioara, lemnul și moartea. Fecioară a fost Eva – nu cunoscuse încă pe bărbat -, lemn a...

Sângele din apele egiptenilor: varianta patristică

Deci nu-i nimic de mirare dacă evreul care a fost crescut în mijlocul unui alt neam rămâne neatins de răul abătut asupra egiptenilor, odată ce și acum se poate vedea ceva la fel. Pentru că în cetățile foarte populate, între cei despărțiți prin idei contrare, unora credința le este o apă limpede și bună de băut, pentru că o sorb ca învățătură dumnezeiască; iar celor ce o înțeleg ca egiptenii, apa...

Cum a început teologia?

Istoria teologiei creștine nu începe cu începutul. Adică, teologia creștină a început mult după umblarea lui Isus Hristos pe pământ, alături de ucenici, și chiar după ce ultimii ucenici și apostoli au murit. Teologia este reflecția Bisericii asupra mântuirii aduse de Hristos și asupra Evangheliei acelei mântuiri pe care au propovăduit-o și explicat-o apostolii secolului I. Apostolii s-au bucurat...

H.-R. Patapievici despre Andrei Scrima (1925-2000)

Consecință firească a unei relații de mentorat, H.-R. Patapievici vorbea cândva despre „Hermeneutica Părintelui Scrima”. Textul cu pricina prefațează lucrarea: Duhul Sfânt și unitatea Bisericii, Anastasia, București, 2004 – una dintre cele mai interesante analize asupra unui subiect mereu actual. Cine nu s-ar simți măgulit de-o asemenea receptare? Când construia un discurs, părintele Scrima...

Navigând spre limanul mântuirii

Pe măsură ce înaintăm în citirea Scripturii ne întâmpină taine tot mai multe. Dacă apuci calea mării pe o corabie mică, te temi mai puțin când ești aproape de țărm, dar pe măsură ce te îndepărtezi în largul mării, se ivesc o mulțime de temeri și bănuieli, urcând și coborând pe valurile care se umflă și scad, o copleșitoare spaimă pune stăpânire pe suflet și tremuri de groază la gândul că ți-ai...

Îngrijorări hermeneutice

În ciuda descendenței sale creștine bogate, hermeneutica și-a risipit, în ultima vreme, moștenirea. Interpretul risipitor a părăsit casa autorității și a pornit în căutarea autonomiei iluministe. În timp ce străbătea deșertul criticismului însă, resursele sale s-au terminat. Flămând de semnificație, și-a dorit să fie chemat din nou. Acum însă, amețit de libertate și de foame, citește cu...

Isus și Natanael: o întâlnire sub vraja privirii

Întregul episod stă sub semnul văzului şi văzutului, al vederii. Nu i-a trebuit mai mult decât să ştie că a fost văzut. Aici totul se petrece telegrafic, prin transmisiune directă a gândului, pe plan esenţial, cu viteza luminii, a vântului şi a comunicării duhovniceşti. Totul se desfăşoară instantaneu, la nivel de comunicare spirituală, cu expunere fotografică scurtă, la măsura simultaneităţii...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.