Decalogul actualizat

D

Avem aici un scriitor aparte și o abordare insolită. Fernando Savater este eseist și filozof spaniol contemporan. În ultimii ani s-a remarcat prin lupta susținută împotriva terorismului și prin apologia non-violenței. Din cauza aceasta a intrat în atenția organizației teroriste ETA (în 2004). Lucrările sale acoperă o plajă ideatică impresionantă, iar abordarea este la granița dintre eseu și tratat. Indiferent de subiect, autorul este o călăuză discretă, neagasantă și care te conduce spre locuri numai de el știute.

Cartea pe care o prezentăm aici – Cele zece porunci în secolul al XXI-lea – nu face nici ea excepție. Am citat deja din ea AICI și AICI. Lucrarea își propune să stabilească o legătură nevăzută între tradițional și actual în moștenirea rămasă de la Moise. Este un fel de recuperare a tezaurului iudeo-creștin, atât de apreciat de unii și atât de igonrat de alții. Cu încăpățânare și erudiție, Savater nu se reține deloc. Este curtenitor și tranșant în același timp, ținând trează perspicacitatea cititorului.

Explicarea fiecărei porunci din Decalog este prefațată de o scrisoare imaginară către Dumnezeu. Autorul expune aluziv percepția contemporană asupra respectivei porunci, iar stilul este cât se poate de deagajat. Pretinsa scrisoare nu este încărcată, ci mai degrabă familiară și actuală. Savater încearcă să surprindă inactualitatea poruncii în raport cu degradarea societății. După ce crează astfel o situație imposibilă, urmează eseul lămuritor. Cu referiri la textul Scripturii dar și cu argumente culese din diverși autori, el reușește să închege un text ușor asimilabil. Imediat te trezești la ultima frază, iar între timp ai acumulat o sumedenie de întrebări și ai fost chiar provocat.

Întreaga carte este scrisă într-un stil polemic. Autorul chiar își propune să cutremure preconcepțiile și să pună lupa necruțătoare a Decalogului pe cutumele contemporane. Totul țintește spre conceptul de normă. Mai este textul biblic o normă pentru creștinătatea postmodernă? Dacă da, în ce măsură reușim să aplicăm vechile porunci la noile provocări? Această carte e o încurajare. Da, se poate să fim relevanți chiar făcând exegeză pe cărți atât de îndepărtate istoric. Decalogul trebuie din nou pus pe locul ce i se cuvine, iar abordarea acestei lucrări ne dă speranțe.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.