Căsnicia sub semnul fascinației

Nu sunt adeptul manualelor ieftine, așa cum nu îmi plac nici rețetele ce se vor infailibile. Datorită faptului că majoritatea oamenilor se căsătoresc, se are impresia că toți ne pricepem la subiect. Oricine (și aproape oricum) poate să sfătuiască în de-ale căsniciei. Unii nici măcar n-au nevoie să purceadă la căsătorie, ca să ne explice – uneori – cum stau lucrurile. Precum la fotbal, politică și religie, tot mai mulți sfătoși ne invadează prin vorbele sau scrierile lor.

Într-o atare situație, cu atât mai mult trebuie să semnalăm cărțile bune. Mă refer la acelea scrise cu bun simț, cu documentare solidă și cu abilitate. Sunt cărți care nu te agasează, nu te iau peste picior și nu te tratează ca pe un pacient cu șanse slabe de însănătoșire. Ei bine, una dintre acestea se numește Vreau să te iubesc și este scrisă de medicul și consilierul australian Julius Fritze.

Vede lumina tiparului în anul 1969, într-o epocă în care revoluția sexuală era în toi, iar de atunci este tradusă și publicată în diferite limbi. Așa a ajuns și la noi, grație editurii Discipolul (Cluj-Napoca, 2007), în traducerea Nicoletei Toader. E o carte în format mic, abia trece de 150 de pagini, dar asta n-o face mai puțin importantă. Dimpotrivă, aș spune că reușește o sinteză nemaipomenită a principiilor. Nu se pierde în detalii inutile și nici nu încearcă să te învețe cu orice preț. Mai dergabă ți se spune cum stau lucrurile, ca și cum autorul ar vrea să ne invite la meditație.

Întreaga doctrină a căsătoriei este clădită pe conceptul de iubire. Dar lucrul acesta se face fără truisme și chestiuni redundate. Autorul are o gândire speculativă remarcabilă, îmbindând astfel utilul cu plăcutul. Suntem preveniți de la bun început că subiectul e complex și alunecos. Apoi, cu măiestrie și seriozitate, ni se vorbește despre maturitate și compatibilitate. Bărbatul și femeia sunt diferiți, iar aceste diferențe trebuie înțelese și folosite. În cele din urmă, liantul care face ca totul să rămână împreună și să funcționeze este buna comunicare dintre cei doi. Nici problema sexualității nu este lăsată pe dinafară. Dar, spre deosebire de alte cărți de profil, și aici lucrurile sunt abordate în mod profesional. Fără vulgarități de niciun fel, autorul dărâmă rând pe rând mituri privitoare la sexualitate, arătând cum a „gândit” Dumnezeu ființa umană pentru a putea fi împlinită.

Și, precum cireașa de pe tort, ultimul capitol se numește „Relațiile cu rudele”. Mai rar ai parte de așa ceva și cu atât mai mult trebuie să apreciem. Julius Fritze înțelege căsnicia ca pe un mecanism complex, unde cel mai mic detaliu poate influența întregul. Înțelege că nimeni, căsătorindu-se, nu fuge din lume, ci continuă să trăiască aici. Că nu ne putem dezice de familiile de proveniență, și nici n-ar fi creștinește. Dar totuși, putem să să ne menținem căsnicia în siguranță, păstrându-ne identitatea în cel mai elegant mod.

Cartea este picantă în felul ei, fără a cădea în derizoriu. Autorul știe să se facă plăcut, dar nu face rabat de la calitate. E o carte ce-și respectă într-un mod anume cititorul, iar faptul acesta nu-l remarcăm prea des. Este o pledoarie pentru iubirea adevărată, matură și consistentă. Și, prin ricoșeu, este o lovitură grea dată iubirii spontane, contrafăcute și frivole. Căsnicia este prezentată drept o binecuvântare, iar aventura ce-o implică drept o fascinație crescândă. Fiecare zi alături de persoana iubită, cu care ne-am unit prin legământ, este o nouă ocazie de-a exersa înțelepciunea, împlinirea și sensul.